ArtOfWar.    .


Prolog - este si el in inceput-sau ?

[] [] [] [English] [] [] []
: 7.00*4   :

  ...Ei da, s-a sfirsit... Ei da, da...s-a sfirsit?... sit...si...Ei?!.. S-a sfirsit... Si?..
   ...Zbura in minte si pe buze, mereu la nesfirsit, stupid cuvint de legatura, o incantatie ce mingaia si se voia mingaiata, si...si...
   Imi potrivi pasul in ritmul melodiei frinte, intre si-uri mai lungi, mai scurte, ochii in ceata, palmele strinse in pumni, rictusul buzelor in ... "si ", iar "si "...
   Golul dine mine nici macar nu intrba, apasa cu desertaciunea lui, eram toata exlamatii.
   M-am oprit in fata sirului de oameni de linga o piata, un " si " imens de picioare, maini, galagios, grabit.
   - Ce fac eu aici ? Galagia imi spargea timpanele ...Plecam incet, aiurea mai departe, spre parcul din centrul capitalei. Mergeam fara sa aleg strazile, cu capul plecat, numarind pasii...si...si...si...
   Trecui strada, o masina frina linga mine, un politist ma dogeni cu un semn. Jenata, trecui pe celalalt trotuar, ma grabeam intre oameni grabiti.
   " Si "-urile se mai rarise si incercam sa-smi amintesc numele celui ce indiguise iuresul pasilor cu semne de intrebare. Il vazui clar inaintea ochilor, de parca era aici, in fata mea.
   Sub masca cea aspra a fietii nu oricine putea sa-i banue zimbetul din coltul gurii.
   Ea l-a intuit intimplator chear cum l-a vazut si am ramas surprisa se lumina Zimnetului. Zimbet ca o masaca...
   Zimbet pe buze, zimnet in palmele lui... Dar lipsa de zimbet in suflet...pustiul asta l-am vazut mai tirziu, mult mai tirziu si era deja...prea tirziu...
  M-am imprietenit cu masca ceia si m lasat-o pavaza, ca nu cumva sa se dumireasca cineva si sa-i fure Zimbetul. L-am luat cu mine si l-am ascuns in suflet adinc-adinc, incat ceilalti il credeau ursuz si dur.
   Nu ma mai simteam singura, cand era foarte noapte in toamna mea.
   De unde avea atita zimbet in el ? Si ? O clipa cu intrebari se agata, inainte de al primi in vis pe Barbatul, care tinea ascuns Zimbetul doar pentru mine. La inceputul inceputului.
   - Ce e cu tine, Eva ? Te-ai indragostit ? Esti proasta ? Chear vrei sa-l accepti in viatat ta ?
   -Ce stii tu despre el si zimbetul lui ? Zimbeste mereu draga, zimbeste...
   - Esti nebuna ? Nu vezi ce incruntat este ? Coltul gurii atirna in jos...acesti oameni sunt rai. Nu cumva ...? Si asta tu numesti zimbet? Barbaul asta priveste de sus, cu dispret, oare chear eti oarba? Si are un caracter departe de a fi dulce...
   - Cred...da...dar nici nu mi-au placut barbatii dulici, de parca unsi cu miere...
   - Bine, dar...
   - Taci, draga, taci. E formidabil zimbetul lui.
   Seara ma culcam cu gandul la Barbat, netezeam cu degetul zimbetul...zimbeam si eu fericita si adormeam linistita. Ca sa visez apoi acelas vis nopti in sir : eram impreuna, fericiti...dar...la un moment dat Barbatul disparea, eu il cautam cu disperare, vorbeam in vis , ii lamuream ceva de parca era alaturi. Intr-o dimineata i-am zis : am visatun vis rau...ca ai plecat cu o alta femeie. -- -Esti bizara...nici a visa nu stii normal...viseaza ca ai caztigat " euromilionul " ar fi mai bine...
   Dar dimineata ma trezeam luminata de raza zimbetului, o simteam pe fata, pe buzele mele, visul raminea in noaptea ceia cu luna gravida , iar eu ii sopteam numele atit de romantic, ce purta culoarea bucuriei.
  - je t'ador...
  - Taci, Barbate, taci...mainele tale spun mai putine banalitati...
   - Uite m-am trezit dimineata si am vrut sa fac dragoste, iar tu nu esti alaturi...Vreau sa simt mirosul tau...
   - Ai rochia mea la tine, pune-o pe perna si miroase-o...
  - E tot ceva...decat nimic...
   Zimbetul lui era ca un remediu pentru taote durerile, nevoile, datoriile si obligatiunele, pe care mi le asuma cu duiumul.
  - Allo, jeune fille, mi-e dor de tine...
  - Ei, ce-ti da prin cap ? Care fata, omule... Sunt binica, daca ai uitat...
  - Nu-mi pasa cati ani ai...mi-e dor de tine... Tu esti fata mea cea tinara.
  - Vino...lasa serviciu si vino...
  Zi de zi, dintr-un bobocel, Zimbetul se transforma intr-un trandafir mare, frumos, cu petale catifelate...Eu pastram cu ardoare Zimbetul cela crezind, ca atita timp cat va fi Zimbetul cu mine - nu mi se va intimpla nimic rau...
   Intr-o zi am observat sau mi s-a parut doar? Intr-o frintura de secunda, ca Zimbetul s-a plictisit, ca sta agatat asa...intr-o doara de un colt de gura...
   De frica inima mi s-a facut cat un purice si prin minte mi-a fulgerat: s-a inceput sfirsitul... sfirsit... sit, sit... hei! S-a sfirsit? Si ? Va fi un alt inceput!!! Si...si...si...
   Sa sfirsit ? Cine a hotarit ? Eu am hotarit sa nu astept sfirsitul sfirsitului. Am luat Zimbetul in palma si i-am dat drumul: zboara, pleaca, distreaza-te, esti liber...
   Eu am hotarit, noaptea a hotarit, inceputul lui noembrie, ce se frasuia la geamul inlacramat cu toti pomii ce-si fring ramurile ca si mine - degetele, neintelegin unde am gresit... sit... si... si... si...
   Cautam un prieten vechi, o cafea, o tigara (cand ma voi invata a fuma ?) si, "si "-rurile se pot opri, un umar pe care as putea sa plang...
  
   -Iarta-ma, nu am timp, am de rezolvat o mie si una de probleme...
  
   Se pierduse printre oameni umarul cald...TIMPUL...
   Hai, Fato, hai in ploae, sa te spele, sa te curete de necaz si de patimi , si de ganduri, si de zimbet strein si plixititor, si de...si ...si...si...
   Hai, Fato, te asteapta Moldova, te asteapta Muntii... Vezi, Fato florile, vezi-le in tine, in parul tau...Hai, Fato, luna a rasarit, i-ai purtat unduirile in parul tau , nu o supara ca e geloasa si o sa se razbune... Mai bine tunde-te, Fato, fa-ti o frezura de baitandru, moderna, schimba culoarea parului, fa-te roscata... iesi in codru, Fato, uita de toate si canta, si bucura-te de viata... si... si...
   Lasa, fato, mai zimbesc si alti Barbati. Fato, poate nu trebue asa brusc sa-l smulgi din piept ? Ai smuls si o bucata din sufletul tau...caci...se contopise cu al lui...de aia e si atit de dureros...Mai domol trebue, Fato, aveai sa-l uiti la urmea urmei... Flori de aniversare, un sarut pe frunte...
  Trandafirii astea, of, sunt ca o coroana...
  - E noapte, Barbate, da-mi Zimbetul inapoi...esti trist?..
  - Am necazuri, stii...sunt in criza singur cu mine...stii...nu stiu daca ti-am spus, stii ca...
  - Stiu, cum sa nu...inteleg totul, dar...Stiu ca-ti vreau Zimbtul inapoi doar ...
  - Vai, telefonul asta...nu aud nimic... Ma poti suna mai tirziu?
  - Lasa...nu spune nimic. Nu vreau expilatii... Vreau sa fiu calma. Vino, Barbate, si stringe-ma in brate, mi-e dor de arsita si de frig...Saruta-ma, Barbate...Vreau Zimbetul tau ca in prima zi...
  - Zi...zi...si...si...si...
  - Merita o lectie...altfel il pierd...
  - Pentru cine, de ce ?
  - Cu ce ?
  - Nu stiu...cu tot.
   ...
  -Barbate, zimbesti numai in public. De ce ? Si mie ?
  -Iar reprosuri ?
  -Si acum, Barbate?.. Si noi?..
  -Si tu, Femeie, si eu...si noi...la raspintie...in calea zimbetului, sa-l regasim. La sfirsit...si...
  Sfirsit?.. sfirsit... si...si...
  
  E noapte, Barbate. E foarte noapte si sunt foarte singura...Sub icoana, linga busuioc sta zimbetul tau. Amarul amintirii.
  -Ce- am facut amindoi? Ce-am facut cu zimbetul in care ne-am cunoscut?
  -Ti l-am dat tie, Femeie. Si l-am pierdut. De ce l-ai scos din suflet? De ce i-ai dat voe sa zboare ?
  -Mi s-a parut ca-l tin in colivie, mi s-a parut ca s-a plictisit. Barbate, am vrut sa-i dau libertate...
  -Si eu, Femeie, nu l-am prins...stii, serviciu...necazuri, criza...invalmaseala...
  -Stiu, Barbate...stiu, sunt femeie desteapta...de aia si nu am acceptat situatia...Ti-am dat libertate... Acum fa ce vreai cu zimbetul tau...Chiear daca mi-e dor si doare...
  
  
  1 Vrabiuta cazuta din cuib sau cum am revenit la Chisinau
  
  
   Toata luna decembrie a tinut un frig de inghetau pietrele si crapau de ger. Vintul batea cu o putere rautacioasa, ridicand zapada si aruncand-o in fata trecatorilor, de parca ii intreba cum de se incumetau sa iasa afara ?!
   Caloriferele erau abia calde.
   Stam imbracata, cu un sal de lina pe umeri. Imposibil sa ma gandeasc la lucru in astfel de conditii, mi se inchegau gandurile in cap. Am deplasat fotoliul mai aproape de caldura, privirea mi s-a oprit asupra telefonului negru de pe masa sefului. Am tresarit usor cand l-am auzit sunind. Nu, nu poate fi El...El nici nu stie unde ma aflu in acest moment...nu stie ca am lasat totul balta si am evadat in Moldova...El isi cauta de viata lui si eu cu mintea mea treaza intelegeam totul, dar cum s-o imbii pe proasta inima sa nu tresara ca o vrabiuta cazuta din cuib si care te priveste cu ochii plini de durere si spaima ?
   Uite din cauza vrabiutei, pardon - a inimii am fugit din Paris, lasind toate proiectele, crezind ca odata ce va ramine in urma cerul Parisului - voi scapa de toata durerea, iluziile si neincrederea.
   Priveam telefonul asta si iar, si iar imi aminteam cum ne-au cunoscut...imi revenea inceputul acestui roman spontan...intr-o singura zi...chiar din prima seara em ramas la El, inebunita de ochii ca un fior nocturn .
  - Ar trebui sa plec, e tirziu.
  - Da, e tirziu, am promis ca te voi conduce acasa, dar uite ca e miezul noptii si maine trebuie sa ma scol la 5.30. Am o camera pentru oaspeti, vrei sa dormi acolo ? Nu te teme de mine...
  -Nu, nu ma tem de tine...de mine ma tem.
  - Pai...vom face astfel : usa dormitorului meu se inchuie cu cheia...
  Au izbucnit in ris ...Ce vesel ne-a fost in prima seara...
  - Hai du-ma acasa, te rog...M-am ridicat de pe canapea...el m-a strins in brate, mi-a apucat ceafa tunsa scurt in mainele lui, ma tot privea in fata ridicata spre el, palida ,cu ochi albastri, bretonul lung se rasfira pe frunte, cand el a suflat spre parul meu blond...M-am lipit si mai strins de pieptul lui muschios , si el...sprinten m-a sarutat dupa ureche...si cum i-a venit in gand sa gaseasca deodata locul potrivit ?- Stringand ceafa mea in palmele mari si puternice, m-a tras si mai aproape de el ...parca se poate mai aproape ?.. ca sa fie sigur ca nu-i voi scapa din bratele lui, a inceput grabit sa-mi sarute ochii, obrajii, buzele, care parca se infierbintau de la buzele lui...si fierbinteala a inceput repede a se rasfringe in cap si in tot corpul...si a otravi singele...si...si a palit in frunte ca un fulger...in coloana vertebrala si in picioare...si ele mi s-au imuiat...si am inceput a sufla indesat de la caldura si seceta...si am scos un geamat de la faptul, ca nu puteam chiar acum , in acelas moment sa-l simt in mine...si am lasat fata in jos, lipind-o de pieptul lui, simtindu-i bataile inimii...SI...Si el nu intelegea ca parul meu ii astupa ochii si i se facu intuneric deodata...Sau seceta ? Si el m-a apucat si m-a tras de par, silind-ma sa ridice fata spre el ...mainele lui erau sub bluzita mea, ma netezea, facea cunostinta cu piele mea, apoi m-a impins spre dormitor...apoi...cea fost apoi !
   Oare a uitat cum miroase piele mea? Cum rasufla? Cat e de moale si gingasa, cum se zbate la timpla vina albastra? Cum mi se infierbinta palmele- reci la inceput de mingaere, cum mi se inrosesc urechile fara cerceicare i-ar incurca sa mi le sarute, cum ma imping spre el cu sanii, cu picioarele, cu burta - as intra in el cu totul...Si el inceteaza sa mai gandeasca, fiindca alaturi de mine - ce ganduri ? Doar cum sa ajunga la pat...Si la ce bun cuvintele ? Ce pot exprima cuvintele astea prostesti? Dar eu doream cuvinte...Isi pierdea ratiune in cautarea patului, dar e buna si masa de la bucatarie, si covorul din salon...Si asta imi placea si ma innebunea...sa-l ee dracul !!! Uraciunea ce este el ! Cum poate trai acum fara mine ?
  
  
  2 " Agentie pentru reglarea problemelor confidentiale " sau cogneacul le rezolva pe toate
  
  
   - Ei, Eva, trezeste-te si canta - Iura ma privea de sus.
  - Ce este ?
  - Ai rezolvat toate problemele ?
  - In frigul asta iti ingheata si creerul.
  Biroul unde lucram se afla pe strada Miclea, in spatele primariei. Doua odai: anticamera si biroul sefului. In anticamera se afla Viorica, secretara- o copila frumoasa foc. Ma intrebam ce face aici, in biroul asta prafuit, cand locul ei este pe podium, la difilari.
   Seful firmei- Vlad Frumusache, zis de angajati " Frumosul " era un aventurier si un lenes nemaipomenit, iar numele de familie i se potrivea ca saua pe spatele unei vaci. Dar capul ii lucra bine. Si-a inregistrat ,,firma,, nimind-o " Agentie pentru reglarea problemelor confidentiale " - incearca si te descura despre ce probleme este vorba...
   A inceput lucrul cu citiva fosti politisti, dar nu a mers, apoi l-a gasit pe Iurie, un baietandru cu studii in informatinca, vorbind cateva limbi streine, care a lucrat pentru ministerul apararii, dar a plecat fiindca nu se impaca cu sefii si nu putea sa se trezeasca des-de-dimineata... E tot un rezon, nu ?
   Vlad imi era fost coleg de armata, il stiam de cand lumea, se pare ca inca inainte de Afganistan, dar acolo mi-a fost sef de sectie.
   Intoarsa la Chisinau, incercam sa-mi fac un tilc aici. Cu putinii bani ce ii mai aveam imi petreceam timpul, incercind sa le dovedesc birocratiilor ca trebuie sa-mi intoarca pensia de militar, si daca nu vor sa-mi plateasca pentru cei patru ani cat am fost lipsa - sa mi-o dea de acum inainte, amenintindu-i cu justitia...Parca ii poti speria pe aia cu ceva...
  
   Noptile nu puteam dormi de atitea ganduri si de obicei pe la vre-i doua intelegeam ca am doar doua solutii pentru al ademeni pe MORFEI- ori o pastiluta de somn, ori un cogneac si adesea cantarul se apleca spre bautura. Apoi mi se fcea o jele de mine...viata pierduta si fara sens. Parisul departe ca o alta planeta, pierna numai boturi si doar dupa al doilea pahar totul incepea a se colora in roz...
   Uite asa intr-o ora fericita l-am intilnit pe Vlad care, cred ca tot suferea de insomnie in noaptea ceia, ca altfel ce avea sa faca la miez de noapte intr-un bar? Bausem al treilea phar si gandurile mi se facuse clare si deacum eram sigura: viata e fromoas, totul va fi bine si la vara cald, eram gata sa platesc pentru bautura, cand cineva mi-a pus mina pe umar si un glas ca din tun m-a intrebat:
  - Ai baut de bucurie sau ai vre-o tragedie in viata personala?
  - Inca nu am inteles, daca-mi mai dai comnda de un cogneac- mi-a fi mai clar.
  - Te prefaci intr-o betiva...
  - Ei nici chear asa.
  - Lasa prostiile, fato, esti la Chisinau de catea saptamini si nu te opresti de cutreerat barurile. Te astept maine dimineata la biroul meu, acum platesc eu bautura si- acasa, ne-am inteles?
   Dupa noaptea nedormita imi era greu sa ma ridic din pat, dar daca am constatat ieri seara ca viata e frumosa si se merita s-o traesti... Am deschis ochii si am inteles ca cam m-am grabit sa ma trezesc. Am privit in pod si ala nu stiu de ce a inceput a se roti...si lustra risca sa-mi cada in cap. Am inchis pleaoaptele si rotatia a incetata. Nu vi s-a intimplat nici o data asa ceva ? Nu va cred, poate nu ati baut o sticla de cogneac la seara? Incercati si ve-ti vedea asa mister dimineata. Tinindu-ma de pereti am ajuns in bae si m-am oprit in fata oglinzii. Privirea lunga nu m-a bucurat cu nimic. Cata cosmetica ar trebui sa folosesc azi pentru a acoperi prostia din nopate trecuta? Un dus rece m-a intors la relitate, nu pot suferi apa rece, dar e o metoda buna de pedeapsa. Cremele astea sunt bune, dar nu chear magice ca sa acopere tot cogneacul baut, dar ma voi stradui sa arat bine, m-am saturat sa ascult complimente spuse cu bucurie, ca Franta strica oamenii si ca arat ca bunica mea la trei zile inainte de morte. Trebue sa ma abtin de la bautura, mi-am zis uitindu-ma la imaginea mea de partea cealalta de oglinda, in speranta ca voi asculta sfatul unei femei destepte.
   Dupa un dus rece si altul fierbinte, in companie cu tot felul de borcanase, fon de ten etc, etc, am inceput chear a admire ceia ce am vazut, si am zimbit cu optimizm.
  
   Frumusache sta la masa tinind capul chel in palme cu degete rasfaiate cand am intrat la el. M-a privit cu jele...sau dispret ? Cine sa-l stie, caci avea ochii de un albastru sters si nici o data nu intelegeam ce vrea sa spue privirea lui.
  - Vreai o vodca ?
  - Nu, nu beau.
  - Demult ?
  M-am uitat la ceas :
  - Deacum vre-o cinci ore.
  - Aliluia! Atunci sa te prezint colaboratorilor mei.
  A deschis usa si i-a zis secretarei sa-i cheme pe toti subalternii in cabinet.
  - De azi avem un nou colaborator...este Eva, dar nu acea din Biblie...e mai sucita si mai inteligenta, cu toate ca dupa parerea mea inteligenta la femee...
  Viorica a aruncat spre sef cu un caiet, ce-l tinea in mana...Se vede ca nu a facut armata fata asta si ca-si permitea cam multe...
  - O cunosc inca de cand era maica fata mare ...continua seful ringind intr-o doara - este cineva...cineva...dar nu are nevoie nici de recomandatii... s-o ascultati ca stie treaba...
  Asa a inceput serviciul meu.
  
   Azi imi era trist, era timpul sa merg acasa, dar nu ma puteam trezi din amintiri.
   - Allo !!
   - Doar de cantat mi-a mai ramas...Privirea mea a trecut prin el, fara sa-l vad.
  - Ai pus lumea la cale ?
  - Da, cum sa nu...Vorba Lenutei...sa arzi chiar ca un pai- ce, asta-i trai ? ?
  - Ce e cu pesimismul asta ? E tirziu, hai acasa...
  - Acasa, acasa...care casa?
   Afara era intuneric. Vintul plictisit de singuratate s-a repezit spre mine bucuros, crezind ca pot sa-i fiu partener de joaca, a ridicat de jos o portie de zapada si mi-a aruncat-o in fata, stricandu-mi dispozitia si mai mult. Am ridicat gulerul mare de blana si deodata mi s-a facut dor de o tigara.Am scos-o din genta, am motolit-o intre degete, am mirosit-o si am pus-o la locul ei.
  M-am oprit din mers si mi-am vorbitt: Ce se intimpla, fato? Totul va fi bine...vei vedea...Arunca prostiile din cap si mergi inainte...Inainte...M-am pornit spre statia de microbuse, incercand sa ma ascund in dosul caselor de vantul rece. Totus e placut sa discuti cu o persoana inteligenta! Am vorbit cu mine insumi si...voila, mi s-a facut mai usor pe suflet...Imi venea sa injur, sa strig, sa urlu...asa un dor m-a apucat iar...Hai, nu turba !
  
  
   3 Situatia mea deplorabila sau un avans de sapte mii de euro
  
  
   O masina mare si neagra a trecut pe alaturi si s-a oprit la cativa pasi de mine. Usa din fata s-a deschis si a coborit un barbat, incercand sa desluseasca numarul de la coltul casei. " Ce timp, bre, ce timp " a boborosit omul sub nas - Iata inca unul caruia ii place sa discute cu sine insusi. S-a apropiat de mine si m-a intrebat :
  - Nu stiti cumva unde se afla restaurantul " ANTRACT " ?
  - Ba da, nu e departe, pot sa urc cu dumneata ? Ca tot intr-acolo merg. Nu ati gasi pe altcineva care ar cunoaste mai bine restaurantele din Chisinau.
   Domnul era de acord, cum sa nu...
  - O femeie asa de eleganta...urcati, cu placere, poate chear vom lua masa acolo.
   Ce compliment dragut. Parca o melodoe frumoasa mi-a trecut prin urechi! Caci in ultimul
  timp numai porcarii ascult despre mine .
  M-am asezat pe bancheta din fata si am explicat cum se poate de ajunge mai repede. Pai si era la doi pasi...Ajungand linga teatrul " Vasile Alecsandri ", i-am sugerat sa opreasca automobilul. Usa din spate s-a deschis si a coborit o Madame in blana alba pana la pamint. Ah, ce balna...si un miros de " Chanel "...cam insistent, nu foloseam ecest parfum, era prea clasic pentru mine, dar mirosul imi era cunoscut. Cum de nu mi-am dat seama ca mai era cineva in masina?! Eva, Eva ce-i cu tine? Imbatrinesti? Ti-ai pierdut spiritul de observatie? I-am multamit soferului, apoi el mi-a multamit mie...Si tot asa cateva minute, dar el nu si-a repetat invitatia sa luam cina impreuna si eu nu i-am amintit de intentia de adinioara.
   Acasa, in cutia postala am gasit o scrisoare. Am intrat la bucatarie, mi-am turnat "martini", l-am inghitit ca si cum ar fi fiind vodka, iar eu- rusoaica. Sa ma fi vazut Paul...
   M-am asezat intr-un fotoliu si am deschis plicul. Dracie! A cazut un cec de sapte mii de euro si zece bancnote de cate o mie de lei. Le-am lasat pe masa, m-am ridicat si am inceput sa masor odaia cu pasi largi. Apoi iar am intrat la bucatarie, mai aveam nevoie de bautura, de ceva mai simtitor - cogniak. M-am rafuit si cu asta dintr-o inghititura si m-am intors in salon. In plic mai era o scrisoare:
   " Salut, Eva. Stiu ca ai revenit acasa si ca lucrezi pentru Frumusache. Am nevoie de ajutorul tau. Nu stiu la cine sa ma adresez...te cunosc demult si te cred prieten. Am impresia...ba nu, sunt increzut ca viata mea este in primejdie... La moment esti unica persoana in care am incredere. Si mai stiu ca esti intr-o situatie deplorabila...de aia iti trimit un avans. Te astept la mine sa discutam...Nu-i spune nimic lui Frumusache, sa vorbim intre noi mai intai si apoi vom decide. Nu ne-am vazut demult, dar eu am ramas acelas : prietenul tau - Vasile Furdui. "
   Clar ca buna ziua...Acum tot Chisinaul este la curent cu " situatia mea deplorabila ". Ca am venit de la Paris fara nici un ban. Sunt o fiinta pierduta in ochii lor ! Cum asa - sa stai la Paris, sa nu agati nici un francez si sa te intorci saraca( vorba clasicului : dar si sarac ca in anul acesta , ca in anul trecut, ca decand sunt, niciodata n-am fost) la Chisinau...Aici cum se fac calculele : daca primesti 1500 euro pe luna, apoi intr-un an ai 17 mii, iar in patru ani...Voila toata aritmetica! Si nici chiria nu e socotita, nici mincarea, nici impozitele ....Si sa vii dupa patru ani cu curul gol la Moldova...Ah-la-la !!!
   M-am ridicat si m-am oprit in fata oglinzii:
  "Nu cred ca m-am schimbat spre rau...Da, am slabit, dar se merita...Si daca singura nu ma voi lauda...apoi de la cine sa astept? Toate cunostintele zic ca am imbatrinit, ca nu trebuie sa slabesc, ca uite nasul s-a facut mai lung, ca uite ciarcanii sub ochi...invidiosii !"
  Din oglinda ma privea o femee de statura mjlocie, de virsta mijlocie...totul era mijlociu...doar tinuta...si frezura prea curajoasa pentru Moldova...Si imbracamintea...si ciarcaniile sub ochi...Dar ele sunt de patru luni, nu de patru ani...si vor trece...cum numai il voi uita pe Paul- totul va trece...Si va veni un nou Paul...Ei, unde e problema ? Nici o problema... "
   Am pus banii si scrisoarea in geanta, am schimbat blana pe o scurta, am inchis usa si m-am pornit pe ospet...la fostul tovaras de arme si la prietenul meu cel bun, pe care nu l-am vazut de multi ani...Si daca un prieten cere ajutor...de ce ar trebui sa-mi trimita bani ? Ne-am cunoscut cu o mie de ani in urma, in alta viata, la Cabul.
  
  
  5 Aerul de munte sau ce inseamna cuvintul " duh "
  
  
   Cum am nimerit in unitatea de la marginea Cabulului- este o istorie aparte. Dar a fost bine, fiindca acolo mi-am facut in sfirsit prieteni. Vasile Furdui era seful sectiei medicale , in grad de locotenet mejor. Tinar dar cu o autoritate pentru profesionizm, seriozitate si dragostea cu care isi indeplinea functia. Avea tinuta de un student, btun, cu ochii maro intunecati ce pareau tot timpul tristi, chear sic and zimbea, pot spune mai inalt decat statura mijlocie, uscatel si vinjos. Din vorba in vorba, zi de zi am ajuns sa ne stimam reciproc si sa ne imprietenim. Alt compatriot era Vlad Frumusache, care ajunsese maior si vice sef al Statului major. Asta avea o frunte bombata, deja parasita de parul blond-spalacit, cu macsilarul patrat, inalt si osos, de parca nu crestea carne ape el. Locuiau intr-o camera, rar cand erau in acelas timp in unitate, ba unul, ba altul se aflau inafara, pe campul de lupta. Dar eu - zilnic in odaia lor, fugind de ochii lumii, acolo unde nu puteam fi gasita, cu o carte sau scrisorile primite.
   Prima mea operatiune de lupta a fost un esec pentru mine. Asa credeam eu. Batalionul nostru trebua sa mearga inspre Bagram sa inlocuiasca unitatea de infanterie, care statea pavaza de-a lungul drumului intre Cabul si Bagram. Vasile era dus in Statul major al Armatei Patruzeci, deaceia in repezeala si invalmasala ca medic al batalionului am fost trimisa eu, care inca nu mirosisem fumul de obuze. Aventurista cum eram, iubitoare de risc, m-am bucurat, stiind ca Vasile nu mi-ar fi permis. Riscul este si el o bucurie, este ceva...piparat, fierbinte, ce nu se compara cu alte sentimente. M-am situate cu toate gentile medicale in al treilea BTR, coloana a pornit, eram vesila si fericita ca am iesit de dupa sirma ghimpata a unitatii militare, numita" Teplii Stan", adica LAGARUL FIERBINTE. Dece fierbinte? Statea la intrarea in Cabul si de cate ori incercau modjohezii sa atace capitala, aceasta unitate le statea in cale si luptele pentru poarta orasului erau prea fierbinti.
  Era o zi de primavara timpurie, mai bine zis sfirsit de iarna. Ajungand la pozitii, ne-am schimbat cu locul, cu vorbe, cu impresii. Pe cei ce plecau ii interesa baia fierbinte, albituri curate, ducanul, adica magazinul cu Tatiana, o uriciune de prin Ural, dar imbracata in fusta scurta, cu picioare groase si paroase- ma miram tot timpul, de ce a infrumusetat-o maica-sa cu o asa blana? - dar cu ifose, fiindca ii tinea pe toti in pumn cu dificite si cu vice comandantul, care nu intorcea nasul ca o cartofa de la corpul ei vesnic mirosind a sudoare.
   Medicul pe care-l schimbam, un locotenet de origine armenina- ei si daca- cititi si invidiati, dupa Maiacovskii- sunt cetatean al Uniunii Sovietice - m-a intrebat ce caut aici, de parca nu e bine in unitate. E bine, am zis eu, dar vreau libertate...Hai-ha, sa nu obtii alta sirma ghimpata. Ptiu-ptiu, sa nu fie intr-un ceas rau. Masina medicala sta in dosul unor pereti de lut- duval, cum se spune in limba lor. Candva aici era un satuc ca multe altele, dar de cand au venit sovieticii au distrus toate satele de-a lungul drumului ce vine dinspre Bagram, dar si alte sate, sa nu le incurce sa mearga cu coloanele, sa nu fie atacati pe neprins de veste. Tot una erau atacati, impuscati, lupta mergea de noua ani si nu se stie cand se va termina si cand vom pleca acasa. Ca e un razboi stupid- au inteles toti, chear cei mai crinceni comunisti, care au treaba cu revolutiile din toata lumea, dar cand va hotari Gorbaciov sa ne aduca acasa- inca nu se stia.
   Eu respiram aer curat de munte, priveam verdeata viilor care-mi aminteau de Moldova, cu alte cuvinte- duceam viata de lux. Luxul a durat pana la vre-o ora paisprezece, cand cei ce stau in virful muntilor au transmis, ca spre linia noastra de aparare se indreapta un detasament de modjahezi. Comandantul nostru era Vlad Frumusache, el a si hotarit ca sa merg eu in locul medicului de camp, sa nu-l sachii mai mult cu intrebarile ce se petrece inafara unitatii. Credea ca nu se va intimpla nimic rau cu mine, cat voi fi sub protectia lui. Deci Majorul Frumusache a sunat la comandant si i-a trimis informatia. Nu stiu ce sfaturi pretioase i-a dat colonelul Mesneakov, dar Vlad l-a chemat pe locotenetul major Litvinov si i-a zis sa-si aleaga treizeci de persoane si sa mearga in intimpinarea detasamentului de afganeji. Litvinov i-a spus ca fara medic nu va face nici un pas. Si nu l-a acceptat pe ostasul- sanitar. Ce era de facut ? Mi-am luat cele necesare si am trecut in blindata lui Livinov. Nici nu mi-a venit gandul sa refuz, imi era frica totdeauna sa nu par lasa in fata oamenilor, acea frica era mai mare ca frica de frica. Inca in copilarie ma bateam cu baetii pina la singe, nici durerea nu simteam, dar sa par o lasa- nu, nici o data. Chear daca stiam ca voi avea discutie cu tata, dar discutiile ci tatal meu erau scurte, dar dure- cureaua, o nuia, cu ce avea in maina si nici nu alegea.
   Asa ca nici nu s-a terminat vorba intre cei doi ofiteri, eu eram deja in masina blindata si gata de drum. Nu, nu era chestia de patriotizm- care patriotizm, Domnule! Patriotizmul meu a ramas in Moldova si ma astepta acolo cuminte.
   In drum nu ni s-a intimplat nimic. Am ajund intr-un sat parasit, pe jumatate ruinat. Un satuc imprastiat intre stinci, distrus de razboi, de doua parti ai unei rapi roasa de suvoaele sfirsitului de iarna, cat mai tinea zapada din virful muntilor, apoi raminea doar un piriias de apa rece de munte, de-ti strapungea dintii, adapand cateva zeci de familii, care locuiau aici inainte de fi distrusi. De catre sovietici ? De catre ai lor ? Cine stie...de razboi. Un satuc de mizerie, dar era viata lor, destinul lor. Si noi, ostasii maretii Uniuni Sovietice, am intrat in satul asta ca intr-o morga, am intrat in casa, ce trebuia sa-mi serveasca ca ascunzis pentru un timp scurt ca intr-un mormint. Si cine stia atunci ce se va intimpla...
   Se apropia sfirsitul ocupatie noastre in Afganistan, iesirea era inevitabila, vorbele circulai ca uite in luna martie, ca poate in aprilie, dard in Djelalabad deacum au inceput a scoate unitatile rusesti. Soldatii se impotriveau ordinilor ofiterilor, iar pe astea ii preocupa doar dorinta de a gefui, de a acumula inca ceva la gospodaria lor. Armata afgana supusa puterii de stat nu prea se impacau cu sovieticii, asteptind plecarea lor si nu intelegeai cui servesc militarii, ziua parca erau cu cei de stat si cu sovieticii, dar...nici nu incearcati sa-i intelegeti. Fara rost. Inchideau ochii si urechile la sfaturile conselierilor. Timp de zece ani mai exista o armata - cea a conselierilor. Pe linga fiecare serviciu a unitatilor militara a Armatei Afgane erau trimisi specialisti sovietici, care ii controlau si-i indrumau pe astea cum sa lupte. Le dau armament si specialistii ii invatatu cum sa minuiasca armele. Nicidecum nu erau in securitate acesti ofiteri-conselieri. Toti erau sfirsiti de vlaga acestor noua ani de razboi, povara unei datorii plictisite, in care nu mai credea nimeni.
   Ne-am dispersat in grupe si am ocupat pozitii in cele doua case in ambele parti ale drumului. Vre-o cativa soldati s-au stabilit intr-o cladite mare, poate fusese candva un gragd pentru vite sau un ambar.
   Asteptarea era grea, dar spre amurg au aparut primii afganeji imbracati in negru si inarmati. Era clar ca buna ziua ca sunt veniti pentru sufletele noastre. Litvinov a dat ordin sa fie luati fara galagie, dar...cred ca ei se asteptau la orice, deaceia s-a inceput o mare harmalae. In urma acestei echipe veneau altii, dar multi si bine inarmati, asa ca in cateva minute se cutremurau muntii de impuscatiri. Primii s-au avintat in lupta, strigand " Allah- Acbar ", de parca erau hipnotizati. I-au oprit repede mitraliera si Calasnicov.
   Afara totul pocnea, suera, tremura. Usa si ferestrele se zguduiau sub violenta nemiloasa a impuscaturilor.
   Numai cum au cazut ultimii atacatori, au inceput a impusca cu aruncatoare de grenate si in vre-o jumate de ora din casele de pe marginea drumului ramase-se doar ruini. Aparuse primii raniti, dar ma ispraveam repede. Am uitat sa va spun? Ma temeam de singe...Cum numai vedeam rana- mi se urca un ghem in gat si ma inadusea, val dupa val de voma, dar asa era la inceput, apoi totul mergea struna.
   Imi amintesc prima practica la chirurgie...Venisem in sala de operatii cu colegii de grupa, medicul chirurg ne-a prezentat bolnava- o femeie de peste cincizeci, culcata pe masa de operatii, burta lasata in doua parti, iesita din maluri...si cum a inceput pregatirea de operatie, cum numai am vazut scalpelul in mina chirurgului, eu, curajoasa si luptatoare...am lesinat. Cand mi-am revenit mai auzeam strigatele medicului- s-o stropiti cu apa rece, sa-si revie si s-o aduceti inapoi...Ca fac din ea nu chirurg- patomoanalog. De parca eu am vrut candva sa fiu chirurg...Mie nici medicina nu-mi pacea...Dar...Bea Gheorghe agheazma.
   Uite la ce ma gandeam...la prima practica de chirurgie, acum cand trebuia pansati ranitii. Dar asta nu-mi incurca, mianele mele stiau treaba. Aveam deja si morti.
   Deci, noi, care am venit sa-i luam in plen pe afgani, am cazut in cursa. Si zdravan, aveam o speranta ca vom fi ajutati, o echipa ramase-se in vagauna nu departe de satul unde mergea lupta, dar cum sa se apropie ei pe teren curat de noi? Ca ei nu stiu de " Allah- Acbar " si nu sunt gata sa-si faca singuri harachiri. In ruinele de pe marginea drumului am ocupat pozitie de aparare in cerc, caci impuscaturile veneau din toate partile, am fost inconjurati. Cei din ambar nu dau semne de viata, se vor implica mai tirziu. Cand ? Cand noi vom fi impuscati cu totii ?
   O granata a pravalit peretele dupa care eram ascunsa cu gentile mele, pansamentele si altele si acum nimerisera sub ruini. Am inceput a le scormoni de sub lutul cazut, bine ca nu au case din piatra afgnii astea. O schija din aceias grenata a smuls din umar maina sergentului Golubet. Am incercat sa-l pansez, dar el m-a palit cu piciorul si continua sa impusta din mitraliera, dapa cateva secunde am vazut ca i s-a inclestat dreapta pe tragaci, dar nu mai era in viata. Ce fac cei de la pozitie ? Nu a reusit soldatul de la transmisiuni sa le trimita informatia despre situatia noastra ? Imposibil. Si nu poate Frumusache sa ne lese asa, fara ajutor.
   Ne bateam cu inversunarea condamnatilor la moarte. Duhii - asa le spuneam in Afganistan modjahezilor, poate de la cuvintul " duman ", poate de la cuvintul rus " duh ", adica " suflet ", caci apareau din nicaeri pe neprins de veste ca niste fantome.
   Cei din ambar au inceput a impusca. Asta pentru a ne da ocazia sa ne retragem. Unde? Spre cimitir, sa ne ascundem dupa movilele mormintelor. Ori sa nu aiba mult de lucru, cand ne vor ingropa. Sergentul Mihailov inpusca spre afganezi cu rachete de semnal, stringea grenatele si armele celor morti. Lupta dura mai mai mult de patru ore. Practic toti erau raniti. Nu mai aveam nici pansamente si nici antibolici. Rupeam albiturile si pansam, taiam in carne vie, fara sa aud gemetele si strigatele barbatilor. Nu se va sti nici o data toate durerile si agoniile din noaptea asta. Si cum sa le discriu. De unde sa iau cuvinte ? Eu, care inventam doar cuvinte de dragoste...
   In urechi - doar un vuet, nu disluseam nici un sunet. Ce sa fie ? Am incercat sa-mi sterg sudoparea de pe frunte, cand am coborit miana am vazut ca e plina de singe. Cred ca de la ranile altora, dar de ce-mi vueste capul ? De oboseala si de ce inca ? Nu, nu de frica, chear nu o simteam. Doar o oboseala imensa si dorinta de a dormi. Litvinov tiria pe cineva spre mine, apoi am vazut ca era sergentul Mihailov, locotenetul major imi zicea ceva, vedeam dupa buze, dar nu auzeam nimic, numai vuetul si apoi a mai aparut un suerat. Sergentul era ranit la piept. Cu ce sa-l pasez- m-am gandit cu indiferenta. Dar ce e cu mine, Maica Domnului ? Numai indiferenta nu am fost in viata asta. Atunci? Am mai dus odata mine spre timpla, unde sudoarea curgea siroae si-mi acoperea ochii. Aga, tu-ti gura matii de viata- nu era sudoare- era singe, abea acum am inteles ca sunt ranita, iata de unde vine vuetul si somnul...
   Asa ma ademenea somnul intr-o iarna, eram inca copila de vre-o sapte ani, cazusem in Rapa cea mare de la marginea satului su nu puteam urca, ma necajeam, nimeni nu-mi auzea strigatele si am hotarit sa ma odihnesc. Gerul era sub treizeci. Si mi se facuse somn, zapada ma invelea si mi se facuse cald. M-a gasit canele nostru, Ursu, m-a trezit si ma tiria, si ma musca, si latra...Dragul de el.
   Ceialalta echipa, ce se ascundea in ambar a deschis foc cu mitraliera si aruncatoare de granate, sub focul lor, dar si al modjahezilor, un fos incrucisat, am inceput a ne retrage spre cimitir. Am ajuns doar eu cu Litvinov, apoi doi ostasi ce nu le cunosteam numele, dar si un moldovean de la Donduseni, cu numele Andrei. Si era intreg-intreg, fara nici o atingere de schiga sau gloante. Nascut in camasa baiatul asta, si fiindca era moldovean, si faptul ca nu era ranit m-a bucurat mult. Am crezut ca voi raminbe si eu in viata. Mi-am amintit deodata si de copiii mei. Proasta de mine, abea acum m-am gandit ca puteau ramine orfani, pe minele parintilor mei batrini...Ce animala de femeie sunt eu? Mi-am facut cruce, am luat automatul in mina si mi-am zis ca trebue sa ramin in viata cu orice pret. Andrei mi-a propus sa ma panseze, avea el un un pansament pe care nu l-a folosit. I-am permis, caci nu mai vedeam de la singele ce-mi curgea suvoae.
   Si totus cei din vagauna au gasit modalitate sa ne ajute. Nu au venit spre locul de lupta, i-au gasit pe afganii ascunsi in alta vagauna in asteptarea echipei lor, i-au omorit, s-au urcat in blindatele lor si au aparut fara probleme, astea crezind ca le vine ajutor si nu si-au vazut moartea. Cand am strins toti ranitii si mortii, i-am urcat in masini, de dupa cotitura au aparut si blindatele de la pozitia principala. Din prima a sarit Vlad si a alergat spre mine. Pentru prima oara l-am vazut emotionat. Ne-am intors la pozitiile noastre spre dimineata, ziua se ingana cu nopate. Ne asteptau si helicopterele, care ne-au dus la spitalul central al armatei patruzeci.
   Nu-mi prea amintesc multe despre a doua zi. Sala de operatie, anestezie, sonm...Si o imensa durere de cap. Cum poate sa doara asa de tare osul asta ? Sau creerul ? De unde...daca aveam creer stam acasa si-mi cresteam copii. Poate asta si ma durea? Vasile a aparut peste o zi, dimineata, cu un buchet de flori. M-a strins la piept si plingea incetisor. Lasa, baiete, totul va fi bine. Nu-mi placea sa vad barbnati plingand. Am plecat in unitate peste doua saptamini. Timpla inca imi era acoperita de pansament, dar ma simteam binisor. Daca credeti ca am venit cumintita in unitate sa citesc sau sa stau intinsa in pat- va gresiti. Vasile mi-a dat concediu medical pentru zece zile, le-am spus ca plec in statul major al Armatei, la o prietena, care va avea grija de mine. Vlad a luat o masina, pe Andrei si inca un moldovean, Dan si m-au dus spre seara la aeroport. Avioanele sovietice circulau numai noaptea. Colonelul Nighin m-a urcat fara multe probleme intr-un AN- 24 si in doua ore am aterizat in Sindant, unde ma astepta iubitul meu , colonelul Cazarov. Ce sa va mai spun? Despre asta a fost deja in alta carte.
   Peste o saptamina m-am simtit rau, rana a inceput a se inflama. Mai aveam ceva timp si nu vroiam sa parasesc Sindantul, bratele si ochii lui Sasa nu-mi permiteau sa plec la Cabul. Cand s-a inceput febra Cazarin m-a suit cu forta in primul avion si acolo, intimpinata de Nighin, am fost dusa in unitate spre dimineata. Santinela mi-a permis sa trec, am batut la usa lui Vasile, spre fericirea mea era in camera. M-a apucat de o mina si ma adus la sectia medicala. Ce durere am tras cand mi-a scos bandajul- am stiut nu numai eu, ca stirgam ca in gura de lup, am trezit toti bolnavii. Vasile mi-a comunicat ca trebue sa fiu urgent operata. I-am zis s-o faca, ca e mai bine ca la spital. Nu esti tu medic militar? Nu stii a tinea scalpelul in mina? Nu m-a ascultat prietenul asta al meu, a chemat soferul, l-a luat iar pe Andrei si m-a dus de urgenta la spitalui principal al armatei patruzeci. Si iar- anestezie, iar febra, iar dureri nebune. Iar Vasile cu flori.
  
  
  
  6 Intilnirea cu prietenul sau fara " omor " nu ar fi detectiv
  
  
   Am oprit un taxi si in jumate de ora stam in fata unui bloc de elita de la Buicani . Apartamentul lui Vasile era la etajul doi, usa intredeschisa mi-a permis sa intru fara sa sun, fara sa-mi scot manusile. Din coridor o usa ducea spre salonul intunecat, intretaiat de o raza de lumina, ce venea din alta camera, poate din biroul de lucru.
  Am dat sa intru si...l-am vazut ... intins pe podea, parea mort. Fata ii era inca calda. La ceafa avea o rana, din care inca mai curgea singele... Imi inchipuiam nitel altfel intilnirea cu prietenul.
   Judecand dupa pozitia corpului, cineva a impuscat din cealalta camera, paralela biroului. Am deschis usa si am aprins lumina - era sala de baie - mare si alba.
  M-am asezat in fotoliu si iar am scos tigara - ca si afara cu cinteva ore in urma.
   Eram sigura- Vasile a simtit ca-l paste un pericol, nu degeaba mi-a scris si mi-a trimis o groaza de bani.
   Si ce sa faci acum , Eva ? Aveam doua solutii - sa las totul cum este si sa plec acasa, manusele mai erau pe miini nu am atins nimic cu degetele ...
  Cu ce puteam sa-l ajut ? Doar sa-mi mai adun problemele, care si asa ma urmareau mereu. Acum trebuie sa sun de la o cabina politia si - acasa, un git bun de coniac, o baie ferbinte, o plapuma calda si sa adorm... cu gindul la Paris ...
   A doua cale e mai primejdioasa, dar e posibila .M-am mai uitat inca o data la corpul neinsufletit a prietenului. Mana dreapta se intindea spre mine, de parca ma saluta, inima mi s-a strins ca un purice si asta m-a facut sa aleg a doua cale.
  Mana lui Vasile ma indemna sa-mi vir nasul mei slabit si lung in aceasta afacere. Si ce daca e mort- totuna are nevoie de ajutorul meu, el, Vasile de cite ori m-a ajutat acolo, in Afganistan ...
   Ceasornicul a batut, m-a facut sa tresar. M-am ridicat si m-am aplecat spre corpul ce zacea pe podea. In buzunar am gasit un jeton de la restaurantul " Antract ", in rest- nimic nu mi-a atras atentia. Ridicindu-ma am socotit distanta de unde a fost efecutata impuscatura. Am observat ca firul de telefon era taiat. Pe calendarul de pe masa era scris : ora 23 - intilnire cu avocatul Zgircea. Am scos scrisoarea din geanta si am pus-o alaturi de calendar, scrisul parea diferit. Usile de la biroul de lucru erau deschise, sertarele pustii, doar in cel de sus era o singura poza.
   Deodata am auzit sirena masinii de politie - dracia dracului - asta ar fi buna, sa dau ochii cu politia. Am pus poza din sertar in buzunar si am iesit din apartament. Ar fi fost o prostie sa cobor, sa dau cu nasul in politie, deacea am urcat in speranta ca voi gasi o usacu iesirea spre mansarda. Bine ca lasasem blana acasa si eram imbracata intr-o scurta usoara. Da de data asta mi-a mers, usa spre acoperis s-a deschis usor si am intrat in mansarda casei. Ce liniste! Am mers prin intuneric tinind minele intinse, cu degete raschirate in fata mea ca sa pot achipui obiectele intilnite si sa ma deplasez in intunericul asta spre celalat capat al mansardei. Am dat de o usa, am incercat s-o deschid- iar mi-a mers, fara prea mult zgomot am coborit si am iesit in celalalt colt al cladirii, de unde m-am ivit incet- ce se se intimpla acolo linga scara lui Vlad? Podul casei cu toate comoditatile: si scara de securitate pentru pompieri- coboara si sie cine vrea. Si felinare cu lampi nesparse.
  La usa scarii erau doua masini si cativa politisti. Am luat-o incetinel in alta parte, caci nu aveam treaba nici cu casa asta, si nici cu politia...
   Vintul s-a mai ogoit. Paseam incet, plina de ganduri si multumita ca am evitat sa ma salut cu politia. Am intrat intr-un bar, chiar de la coltul casei mele, m-am asezat pe un scaun inalt si am cerut martini. In sala erau cateva masute, la care stateau cu halbe de bere vreo patru barbati chercheliti, iar mai in colt- cateva fetiscane machiate chicotind si vorbind tare - faceau ochi dulci barbatilor. Necatind la ora tirzie veselia era in toi.
   Nu mi-ar fi placut sa stau singura in casa acum cu gandurile mele negre. Trebuia sa iau o decizie, sa-i spun sau nu lui Vlad despre aventura din noaptea asta. Cand am cotrobait prin buzunarele lui Vasile am simtit ca hainele erau reci si jilave - numai ce s-a intors acasa? Si era fara masina? Jetonul de la restaurant... De ce a venit acasa fara mantou? Si usa apartamentului intredeschisa... De ce ucigasul a lasat usa deschisa? Doar putea atrage atentia si corpul putea fi gasit repede... ei? Gindeste, Eva, gindeste!!! Ce sa insemne asta- ca ucigasul nu este un profesionist ? Dar arma?
  Sa zicem sa ucigasul a deschis usa cu speraclu si s-a ascuns in baie. Vasile a venit mai tirziu, a deschis cu cheia fara sa stie ca era asteptat, nu a inchis usa fiindca avea de gind sa iasa din nou, doar trebuia sa ia ceva din apartament, a aprins lumina ... si a fost impuscat pe loc...pina aici totul era clar, dar mai departe ? De ce ucigasul a plecat indata? Doar cauta ceva? Toate sertarele erau ravasite. L-au speriat pasii mei?! Usa era intredeschisa si la acest etaj doar o usa - a lui Vasile.
  De ce a fost taiat firul telfonic? Ceva ma nelinistea ...Ce?
  Mirosul de parfum: Chanel! Bizar... bizar ... a doua oara in seara asta. Si inca ceva: cine a telefonat la politie ? Daca inafara de mine despre omor stia doar ucigasul ?
  M-am simtit deodata obosita si m-am uitat la ceas, era deja ora doua.
  
  
  7 Toate probele duc spre ANTRACT sau discutia cu paznicul
  
  
   Am platit si am iesit din bar, in cateva minute am ajuns acasa, am gasit o lanterna si m-am pornit spre restaurantul " Antract" . Am trecut pe linga usa inchisa de la intrarea centrala, am ocolit cladirea, dar si cea din dos tot era incuiata. Am vazut o ferestruica care mi se paru nu prea bine inchisa, m-am urcat pe niste lazi si am impins fereastra. Am asteptat citeva clipe sa vad ce se va intimpla- liniste- am dezbracat scurta si am aruncat-o in incapere, apoi m-am strecurat si eu, straduindu-ma sa nu fac galagie, am aprins lanterna si am imbracat scurta. Printr-un coridor intunecat am trecut in sala restaurantului, am strabatut-o si am ajuns la vestiar, unde am observat un palton barbatesc atirnat pe un umeras. Am cotrobait prin buzunare, in cel din dreapta era ceva bani, iar in cel interior am gasit... un pistol. Incarcat.
   Si sa cred ca nimeni nu a mai avut ideea de a cauta prin buzunarele mantoului abandonat ?! Nu se poate... Am pus pistolul in buzunarul scurtei si am intrat in barul restaurantului, am luat o sticla de coniak si am baut. A treia oara am scos aceeasi tigara si in sfirsit am aprins-o. Ce se intimpla ? Vasile, care a ajuns la gradul de locotenent colonel, care a trecut prin calvarul Afganistanului si al Transnistriei s-a lasat asa usor impuscat?!
   Prin sala restaurantul am trecut in coridor, de unde patrundea o raza de lumina, am stins lanterna, in acelasi moment usa s-a deschis si in prag a aparut un tinar. Vazindu-ma a facut ochi mari si a tras o sudalma.
   - Ce faci aici femeie? Cauti de baut ori vrei un pumn in cap?
   - Ce groaznic esti! Cheama pompierii, prostule, restaurantul arde dar tu nci nu te scarpini.
   Tinarul a ridicat capul si a inceput staruitor sa miroase aerul. Nu am asteptat pina se va dumeri, i-am tras din toata puterea in maxilar de jos in sus, l-am apucat de subtiori si l-am tarit inapoi in odaie. L-am asezat pe o canapea si i-am virit in nas pistolul. Am scos din buzunarul flacaului o tigara, am aprins-o si i-am bagat-o in gura lui cascata a mirare si suparare. Tot vocabularul de sudalme strins de el pe parcurs celor 20 de ani a fost trintit in capul meu. Mare lucru! Putea sa ma sperie! Ce nu am auzit in paisprezece ani de armata !
   -Uite ce, desteptule ! Fa atentie la dispozitia mea proasta ! Hai sa vorbim ca doua persoane civilizate. Tu imi raspunzi la cateva intrebari si ne despartim. Daca nu ... ai observat- sint o femeie nervoasa.
   Baiatul a tras citeva fumuri de tigara si si-a primblat ochii pe fata mea, fara sa o desluseasca prea bine.
   - Tu lucrezi pentru Mircea si cred ca stii clientii permanenti al restaurantului. Esti un fel de security nu ? !
   - Fa, asta e un restaurant solid, cu clienti bogati si cunoscuti, tu nici nu stii ce te asteapta!..
   - Uite chiar acum voi muri de ris, solid !! E un cuib de hoti si voi sinteti niste boi ! Dar ma intereseaza altceva. Cunosti cumva persoana din poza asta ? I-am aratat poza gasita in sertarul din biroul lui Vasile.
   - Ei si ce ? A fost ieri aici...
   - Cind ?
   - Nu stiu precis, poate pe la vreo 23 si a stat doar vreo 20 de minute, a asteptat pe cineva. Am observat fiindca parea enervat. A asteptat, a asteptat, apoi a alergat la vestier, a intrebat acolo de cineva, de o vitica. Apoi s-a intors, a aruncat banii pe masa si a fugit.
   - Dar vitica, pardon, adica fata, poti s-o descrii?!
   - Tu ce, esti din mentura ? Imi esti cunoscuta, te-am mai vazut undeva. A!.. Scuip pe tine si pe toti, eu nu stiu nimic, nici un criminal, eu sunt curat ! Fata... superba...stii ca cele din revista, nu ca tine!! Tinara, frumoasa, blonda!! Ce inca? Inalta, daca o vezi odata - nu o mai uiti.
   M-a injunghiat un ras. De ce cred barbatii ca pot umili o femeie spunindu-i ca nu mai este tinara ? Cine le-a spus ca eu vreau sa fiu vesnic tinara ? Pai timpul isi face treaba si toti ajung la treizeci, apoi patruzeci, apoi cincizeci...daca ajung...A imbatrini nu inseamna a fi proasta, a fi urita, a fi destrabalata sau mai nu stiu ce - care nu face fata unei femei.
   M-am gindit, ca poate Vasile astepta femeia care a coborit din acelasi automobil in care am fost si eu de cu seara?
   -Ei, ce fata !! Se tot minuna flacaul - cand ea a intrat in restaurant chiar si muzicantii au incetat sa cinte.
   - Si ? Si ce-a fost mai departe ?
   - Nu stiu, ea a intrat, s-a uitat prin sala, apoi a iesit.
   - Si asta din poza venea des pe la voi ?
   - Nu, l-am vazut pentru prima data, dar si blonda tot nu a mai fost pe aici.
   - Ok, unde sint cheile de la biroul tau ?
   - Uite acolo pe masa.
  Am luat cheile, am incuiat usa biroului, am iesit din incapere prin aceeasi fereastra. Mi-a prins bine cura de slabire...cura de dragoste a ajutat si ea siluetei mele. Cu toate ca eram frinta de oboseala nu puteam adormi, ginduri, ginduri...Vasile, Vlad...
  
  
  8 Je t"aime ... moi non plus ( Serj Genzburg) sau cum face gelozia gaura in stomac
  
  
   ....Dar si Paul venea nechemat, nepoliticos, obraznic... si in viata mea tot asa a aparut, deodata, si eu l-a primit tot asa- deodata...si ne-am intilnit asa de bizar. El a spus: ce femeie frumoasa, foarte, foarte frumoasa!
  In aceasi seara am avut intilnire, am urcat in mercedessul lui si nici nu l-am intrebat unde mergem... ce vom face... si cand mi-a spus ca este militar mi s-a oprit rasuflarea. Am vrut sa strig:
  " Opreste masina, fa demi-tour si lasa-ma de unde m-ai luat!.." Nu mai voiam militari in viata mea si nici gemeni, of nu mai vreau, dar am tacut...prostuta turturica.
  Mie imi placeau cuvintele iar el stia a compune doar fraze din trei cuvinte: subiect, verb si eventual un mic complement.
  ...Imi amintii cum m-a sunat intr-o zi si mi-a spus: " mi-e dor de tine vreau sa te vad " ...a venit . Aveam pofta de vorba dar el : " Am zis ca vreau sa te vad, nu ti-am spus ca vin sa vorbim ". Si la ce mi-ar trebui mie vorbele astea ? Atunci cind sint palmele, cand sint ochii, cand sint buzele...si mirosul lui ...
   Si iarasi palemele ...si picioarle incolacite de nu intelegi care si a cui sunt ...
  ... Si inca nu era gelozia. Rahatul asta de sentiment a aparut la citeva saptamini, a palit in stomac, apoi s-a ridicat spre gat, mi s-a oprit in ochi intunecindu-mi vederea, apoi si gindirea. A venit odata cu telefonul, un sunet si o voce de femeie... El a raspuns, apoi a iesit din odaie, a intrat in wc- de ce in wc ? Nu e politicos sa vorbesti cu o femeie in toaleta... a inchis usa, a tras apa fara sa faca pipi, si tot vorbea ...Am luat o carte si m-am prefacut ca citesc, ca sa nu-l vad asa de ravasit. Apoi el a intrat si s-a rastit la mine- asa se rastea fostul meu sot cind era vinovat...
   - De ce m-ai lasat singur, ce, cartea asta e mai interesanta decit mine ?
   - Pai, mi-a parut ca sunt de prisos in propria mea casa, poate sa ies ?
  - Tu nu stii, nu stii cu cine am vorbit eu, ea este, este... si nu gasea minciuna potrivita.
  - De ce nu i-ai spus ca esti cu mine si nu poti vorbi ?
  - Chiar nu intelegi? Nu e politicos...
  Si eu? Cu mine e politicos sa te comporti astfel?
   Mai bine ii spuneam sa plece atunci. Dar i-am facut o scena cu strigate, cu suparare cu... el ma stringea in brate apoi... apoi am vrut sa-l agat cu un cuvint, sa-l palesc, sa-i produc durere, ca el sa strige de durere...
  Apoi am simtit cu groaza si rusine ca asteapt sa ma sarute, sa ma stringa la piept, sa-i simpt rasuflarea proaspata - el o avea prospata si cind numai se trezea dimineata.
   Si in loc sa-l palesc ii atingeam pieptul si bratul si ii rupeam maioul de pe el...si el a raspuns cu un geamat, si lumea s-a micsorat pina la latimea umerilor lui, a palmelor ce tinea strins fata mea si ma saruta lung ... cu gust - nimeni nu putea sa sarute ca Paul, si mie nici in cap nu-mi venea ca as putea fi sarutata de altcineva.
   Poate ca am zis ceva, dar nu in franceza, el a mormait ceva - in franceza- eu l-am intrebat : ce, ce ?
  Nimic, nu am mai vrut nici o femeie atit de mult cum te vreau pe tine.
   Eu m-am facut ca nu mai inteleg, e foarte comod sa nu intelegi citeodata, dar in minte mea a izbucnit:
   -Je t"aime, je t"aime. Parca nu am rostit in voce asa ceva, dar el a raspuns:
   - Je t"aime aussi, je t"aime...
   Ne-am imbracat si am plecat la el.
  Primele trei saptamini au fost impreuna in fiece noapte ...apoi ...ce a fost apoi...
  
  
   9 Medicamentul "PIMI-stimulin" sau un avocat pentru bogati
  
  
   M-a trezit telefonul la opt dimineata. La bucatarie, cu cafeau in mina, imi veni iaras pofta de o tigara. Nu eram obisnuita cu nicotina, fumam rar de tot, doar cand eram in dificultate. L-am sunat pe Vlad si i-am spus ca voi intirzia la serviciu. Nu eram sigura - sa-i spun ori nu despre scrisoarea lui Vasile si peripetiile din noaptea trecuta. M-am gandit ca voi avea nevoe de bani pentru a desfasura toata poveste asta cu omorul si am plecat la banca indicata pe cec. Caserita m-a intrebat ce fel de bani sa-mi dea : lei ? Dolari ? Ia-m raspuns ca prefer euro. Am ascuns banii in geanta si m-am pornit cu pas grabit spre agentie.
   Viorica statea la post, cu rigla de metal alaturi- arma impotriva lui Iurie. Am cerut cartea de telefoane, am cules numarul necesar.
  - Alo, am nevoe de o intrevedere cu Domnul avocat Zgarcea. Spunetii ca sunt prietena unui client foarte important, care a fost omorit noaptea asta...
  - Da,- raspunse receptorul cu vocea schirtiita de creanga inghetata, scuturata de vant -
  Si dupa cateva minute : Pe parcursul unei ore Domnul avocat va fi liber, va aranjaza ? Puteti veni ?
  - Vin imediat.
  Viorica isi ciuli urechile la discutie. Cand voi reveni va trebui oricum sa-i explic sefului interesul meu fata de acest omor...Dar cred ca si Vlad va fi coiteresat- a fost si colegul lui de serviciu. M-am intors spre Viorica :
  - Sa-i spui Frumosului ca voi lipsi o ora, apoi va trebui sa discutam.
  Seful a aparut in usa si mi-a facut semn sa intru. Uite ca nu am reusit s-o sterg...
   - Iar ai petrecut noaptea in compania sticlei de cogneac?
  - Dar ce sa fac? Sa tricotez in fata televizorului?
  - Si de ce nu ? E o ocupatie demna pentru o femeie. Ori nu-ti ajunge fantezie sa-ti gasesti ceva de facut ? O carte de pilda...
  - Mi-a cam slabit de o haba de vreme imaginatia...si slabestete-ma si tu cu sfaturile.
   Am nevoe de un avocat.
  - Ce, Francezul ti-a lasat vre-o avere ? -Si asta e plin de sarcazm de dimineata.
   - Mi-a lasat un...
  - Ati fost prieteni cu Vasile...Stii ca a fost omorit noaptea asta ?
  Parca i-a virit un cutit in inima...
  - Si...As vrea sa stiu cine a facut-o. Nu pot sa trec peste asta...Ce zici ?
  - Ce sa zic ? Ce astepti de la mine ?
  - Pleaca la intilnirea ta si apoi vom discuta. Trebue sa ma gandesc . Apropo,
   tu ai incredere in Sitnic?
  - La ce te referi?
  - Stiu ca este un profesionist, dar...
  - Dar ce, Mentul tot ment ramine, asta nu e o profesie, e un stil de viata. Dar tot vrea sa manince, si sa manince bine...Si masina luxsoasa vrea... Dar il stiu ca se uita cate o data la legitimatia sa si-si aminteste de juramint, dar nu des...Mai des vrea sa manince...asa ca...incerca... dar tot una el se va ocupa de cazul lui Furdui, nu crezi ?
  
  " Si eu trebue sa ma gandesc "...Ar trebui sa-i povestesc acum, dar nu aveam timp.
  Secretara era intr-adevar ca o creanga dispoiata...in virsta, cu voce zgariata- de mult tutun ?
  Imbracata intr-un costum sobru si cu o fata severa. Se vede ca-si cunostea lucru si avocatul prefera mintea ei in schimbul picioarelor lungi, cum e obiceiul acum...Picioare lungi, minte scurta.
   Josut, cu burtica ca in luna a sasea, cu niste minute scurte si puhave, avocatul Zgarcea m-a invitat sa ma aseze intr-un fotoliu in fata mesei.
  - Da, va ascult si vreau sa spun ca am auzit multe lucruri despre Dumneavoastra.
  " Crede ca am nevoe de avocat pentru a ma invata ce sa fac cu averea mea...lasata de Francez ", am zimbit involuntar.
  - Cred ca ati auzit deacum despre omorul din noaptea asta. Vasile Furdui, clientul D-stra si prietenul meu a fost omorit in apartamentul sau. Nu ne-am mai vazut de mult timp. El a lasat armata pentru lucru stiintific. Ce puteti sa-mi comunicati ?
  - Imi pare rau, dar nu va pot ajuta cu nimic. Stiu ca se ocupa cu un proect, a inventat ceea ce nu a reuit nc s descopere tiina farmaceutic mondial. Medicamentul "PIMI-stimulin", pe care Vasile l face din trei plante: glbenele, coada-oricelului i urzic, este singurul preparat medicamentos n lume care mrete numrul trombocitelor n snge. Dei a trecut testri clinice n Rusia, Romnia, Ucraina i R. Moldova, dei este apreciat de nume notorii n medicina autohton i strin, chear daca autorul a primit brevet de inventator, medicamentul a fost produs doar n cantitate de 110 mii de fiole, dup care producerea lui a fost stopat. Vasile se plingea ca asta se ntmpl din cauz c el a refuzat s-l numeasc coautor al inveniei pe Ivan Produ, fostul sef al Institutului Naional de Farmaceutic, si ala mpiedic intenionat producerea i rspndirea medicamentului.
   Pe de alt parte, pacienii care s-au tratat cu PIMI susin c medicamentul produce minuni i c trateaz o mulime de boli. Dup ce i-au administrat "PIMI-stimulin", mai multe femei s-au tratat de sterilitate, altor oameni le-au disprut pietrele i nisipul din rinichi, iar alii s-au ridicat de pe patul de moarte i triesc sntoi pn astzi. Lucra la acest proect si cu niste rusi si se pare ca au cointeresat pe cineva de peste hotare. Acest proect a inceput a exista inca in timpul Uniunii Sovetice, Vasile Furdui a inceput a lucra la el de cand facea serviciul in laboratorul Central al Armatei. De sapte ani s-a intors la acest proect. Mai intii a facut bani, ca si ceilalti- cu vinderea vinului si a cogniacului in Rusia, i-a mers bine, apoi a cumparat caldirea cea mare din strada Milescu-Spataru de la Cecani, a instalat acolo un laborator, si-a chemat camarazii din Rusia, apoi...nu mai stiu. Ce grozavie ! Noaptea sunt sculat din pat, Imi iau amprentele, sunt intrebat de martori etc! Si daca nu as fi luat masa chear cu secretara lui Vasile- m-as fi aflat acum la maimutaria de la interne. Deci ieri m-a sunat Furdui si m-a invitat la el acasa pentru ora 23, dar peste o ora a sunat secretara si a anulat intilnirea. Vreau sa va spun, ca secretara lui este un vis de copila! Si are un frate, am fost invitat sa iau cina cu ei. Fratele Alinei- asa o cheama pe secretara, ne-a fost bucatar. Nu ne-am despartit nici pentru o clipa. Doar Alex care iesea la bucatarie. Ce sa mai spun ? Nu stiu nimic.
   Zgarcea s-a ridicat, mi-a intins mina cu degete scurte, umede. Deabea am atins-o cu degetele si am vrut indata sa-mi sterg minele cu un servetel.
  Trebuia sa iua o decizie - cum sa discut cu Vlad. Trebue sa-i spun de scrisoare si de bani, trebue. De la telefonul mobil l-am sunat pe Mihai Paduret, cu care am lucrat candva la Actualitati. Era in biroul sau de la Casa Presei. Imi era in drum si am intrat pe acolo, neuitind sa cumper o sticla de cogneac. Si la Casa Presei toti discutau doar despre omorul din noaptea asta. Mihai, ca un jurnalist adevarat a cerut mai intii bani cu imprumut - stia ca am sosit recent din Franca si eventual am bani, caci am lucrat patru ani la Paris, ce mai...
  I-am intins o bancnota de cinci sute de lei si i-am zis ca ii ofer un mic avans, caci am nevoe de ajutorul lui.
  -Nu stiu cu ce te pot ajuta, dar poti avea incredere in mine.
   " Cum sa nu. Chear pot avea incredere in cineva in lumea asta de lupi ". Dar l-am rugat sa-mi povesteasca tot ce stia el despre Vasile Furdui si sa ma tine la curent cu toate noutatile.
  
  
   10 A fi in unison cu seful sau fete frumoase la Moldova
  
  
  Am plecat spre birou, pentru a discuta cu Vlad. A venit timpul sa-i spun despre scrisoare. Si despre bani.
  - Ce frumoasa esti azi
  - Spune ce vrei, lingusitorule.
  - Ce, nu ai dispozitie bune ? Esti imbracata tot in aceleasi haine, nu ai dormit acasa noaptea asta ?
  - Acasa si fara placere, daca asta te intereseaza.
  - Vreai o cafea ?
  - Da, e cea mai mare dorinta a mea la moment.- Ce s-a intimplat cu seful meu ? Ori vrea sa-mi faca declaratie de dragoste, ori sa ma alunge de la lucru? Prima - e o nebunie, nu se uita in partea mea nici in Afganistan, cand nu vazuse femei de doi ani de zile. A doia varianta e mai posibila, dar simt eu ca e altceva la mijloc.
  La mijloc era rugamintea sa las totul balta si a ma ocup doar de cazul lui Furdui, de parca eu aveam altceva in cap.
   Iesind din agentie mi-a venit un gand- sa fac cunostinta cu Alina, secretara lui Vasile. Avea dreptate Zgarcea cand spunea ca Alina este frumoasa. Ma dezobisnuisem sa vad atita frumusete la Paris, oras de vis, ca de-l vezi o singura data- nu mai ai ce descoperi in celelate orase europene, dar daca vrei sa vezi o femeie frumoasa - trebue de venit la Chisinau.
   Alina a deschis usa indata, de parca astepta pe cineva si a facut ochi mari vazindu-ma. Pe cine astepta fata ?
  - Imi cer iertare, sunt prietena Domnului Furdui, nu ma cunoasteti, daca-mi permiteti sa intru- vom discuta nitel.
  - Da,- a zis copila sovaind. Am zis copila, caci avea fata de copil bosumflat, foarte tinara, ii dam vre-o optsprezece ani, dar cand am inceput discutia, auzind vorbele ei cantarite, serioasese, ochii ei destepti si felul de a tine capul drept- am inteles ca-i are pe toti douazeci si opt. Dar mai avea un mijloc subtire, sani marisori pentru complectia ei, picoare lungi si o piele alba-alba catifelata.
   Apartamentul era aranjat cu gust, se vede ca-i placeau lucrurile scumpe si confortul. Cine a spus ca Moldova e cea mai saraca tara din Europa ?
  Dupa ce ne-am asezat intr-un fotoliu, i-am intins scrisoare lui Vasile, a citit-o in tacere, s-a facut palida, mi-a intins inapoi scrisoarea si a intrebat :
  - Ati reusit sa vorbiti cu Domnul Vasile ?
  - Din pacate am intirziat.
  - Da, pacat, poate ar fi ramas in viata.
  - In ce relatia ati fost cu el ? Nu va suparati... trebue sa stiu totul. Hai sa vorbim ca intre femei. Rosteam cuvintele cu un tembru aparte, incercand s-o atrag spre confesiune.-
  Intelegi, prietenul meu mi-a cerut ajutor... eu nu am reusit, dar datoria mea este sa aflu totul.
  - Imi pare rau, cred ca ve-ti auzi multe barfe, dar mai intii de toate eu am fost un lucrator bun, un profesionist.
  - Ati putea sa-mi spuneti mai multe lucruri ? Cum s-a intimplat ca a reusit sa se imbogateasca? Si sa cumpere asa o cladire, sa aranjeze laboratorul ?
  - Bineinteles ca va voi povesti, dar sunt si niste chesti...secrete, sa zicem asa. Domnul Furdui a lasat armata indata dupa conflictul militar din1992, dar a venit in Moldova in 1990, cand a inceput a se destrama Uniunea Sovetica, se credea patriot si nu a ramas in Rusia, unde avea totul- casa, serviciu, un nume in lumea cercetarilor medicale. Era foarte talentat.
  - Da, cunosc subtilitatile aste.
  - Pai uite...a ramas dezamagit dupa razboi de toate ce se intimplau aici, dar a ramas in Moldova, doar ca a pensionat si...ca si multi altii a inceput cu comertul de bautiri spirtoase, ca ce se mai poate face in Moldova? Avea prieteni buni in Rusia, care nu l-au tradat, parteneri cinstiti- ce e mare raritate aici. Trimetea esaloane cu vinuri si cogneac in Rusia, legile cu impozitele nu erau clare, cu un avocat bun le evitai pe toate. Multi au fost invirtiti printre degete si lasati fara bani, dar Domnul Vasile a reusit sa se imbogateasca. Ideia de a termina inventia nu l-a parasit nici o data. Deaceia tot cu ajutorul prietenilor din Risia a facut rost de utilaj pentru laborator, altele le-a cumparat in Germania. Asa a inceput lucrul stiintific aici, la Chisinau. Era luat de bizar, statul nu l-a ajutat cu nimic, deaceia Domnul Furdui a inceput a cauta parteneri in tarile din Europa. S-au gasit si investitori. Si- Evrica! Toate teoriile sau confirmat in practica. Aproape toate acciunile ii apartineau lui Furdui, caci partenerul si profesorul lui a decedat deacum un an. Acest an a trecut in chinuri si probleme pentru a incheia contracte si a incepe lucrul. Dar nu mergea, fiindca Profesorul Produ punea bete in roate.
  - Dar partenerul lui nu avea familie? De ce toate actiile i-ai revenit lui Vasile ?
  - Ba da, are o fiica in Franta. Actiile apartineau lui Vasile, dar sasezeci la suta ii reveneau fetei.
  - Cum se comporta Vsile in ultimul timp?
  - Acum inteleg nelinistea, dar atunci imi parea comportamentul lui legat de incheierea contractelor, lupta cu Produ
  - In ce constau greutatile ?
  - Cine stie ? Parca ati uitat in ce tara traim...Totul a fost organizat de Vasile si ajutat de profesorul Vinogradov din Lituania...nu l-a ajutat nimeni, dar cand inventia a fost inregistrata si a primit patent- toti incercau sa rupa din turta si sa numere banii. Ce sa va mai spun ?
  - Ati multumesc mult si pentru asta, am nevoe sa stiu cat mai multe.
  - Nu va pare ca e periculos sa scotociti in afacerea asta? A fost omorit Domnul Vasile, care era un barbat puternic si incercat, iar mata, o femeie...
  - M-am gandit si la asta, dar sunt deja angajata si chear si platita. Banii cer sa fie lucrati.
  
  
   11 Printul charmant sau arta seducerii
  
  
   Seara am trecut pe la Vlad, ca sa-i dau darea de seama. L-am gasit in birou in
  poza lui preferat: capul chel in palme si cu gandurile care i se vedeau pe fruntea bombata. Mane imi va da sfatur. Azi am plecat spre ANTRACT sa i-au cina, caci unde se mai poate minca la Chisinau ?
   Nu mult timp am stat in singuratate. Si cine credeti ca a aparut in fata mea? Ca Christos in fata poparelor!
  Chear tipul din masina luxoasa de ieri seara. Inalt si elegant, cu ochi albastri de naier, parfumat si impachetat- sa nu fi locuit patru ani in Franta as fi spus ca e venit cu primul avion de la Paris. Dar am inteles, ca asa barbati poti intilni doar in tarile din Est, caci cei din Occident s-au saturat de lux si merg la restaurant doar pentru a minca, neacordind nici o atentie imbracaminei. La noi se imbraca lumea la cina ca la teatru. Apropo, la Opera de Paris spectatotii vin imbracati in gin. Bizar!
  Asa ca la Chsinau acum e ca in anii cincizeci la Paris.
  - Nu-ti fie frica, sunt singur.
  - M-as fi nelinistit sa fi fost cu cineva...Asa un barbat...Carei femei nu i-ar sari planca la vederea unui print charmant? Unde este femeia cu care erati ieri seara? Ma sufoca mirosul de Chanel.
  - Nu stiu...e o cunoscuta, care m-a rugat s-o deplasez pana la restaurant. Nu m-am invatat sa zic " nu " unei femei.
  - Chear asa ? (te-am si crezut)
  - Imi spuneti si mie numele Dumneavoastra ?
  - Eva- nimic deosebit, nu am coborit din Rai ieri seara.
  - Ce nume extravagant! Numele meu este...tot biblic - Petru, daca vreti- Pier.
  - Venit cu ultima ruta din Paris...dupa parfum si zimbet am apreciat.
   A scos o tigara si a aprins-o.
   - Va place ?
   - Zimbetul ?
   - Restaurantul.
   - Mult. Si prezenta dumneavoasra deasemenea. Am impresia ca sunteti aici special pentru mine. M-ati cautat ?
   - Nu sunteti bucuroasa? - continua sa ma mingae cu privirea.
   - Cum sa nu...Cate femei adorm cu gandul la Dumneavoastra?
   - Mie imi plac femeile inteligente, dar si frumoase...ca Dumneata.
   - Ce complimente...La virsta mea este premejdios sa asculti asa cuvinte.
   - Ce varsta? Orice barbat din sala asta lasa totul balta si alerga sa ceara divortul, daca-l chemati doar cu un deget.
   - E posibil, chear va plac ?
   - Sa ascund acest lucru ar fi gresala vietii mele. Inca ieri, cand v-am vazut...am vrut sa va chem la restaurant, dar...Ce e rau in asta ?
   - Nu, nu e rau, dar e prea amuzant ca sa fie adevarat.
   - In fine, eu sunt un barbat vesel, dar serios ca nici o data acum. Si daca acceptati- vreau sa va invit la o sarbatoare data de un prieten, mergem impreuna?
   - Sa ma gandesc, daca mi-a veni prin cap ideai de a ma distra- lasati-mi o adresa unde sa vin si un numar de telefon.
  Il priveam calma, cu un zimbet prietenesc, care nu promite nimic. Vai, ce barbat : frumos, destept, interesant, ce zimbet...ce stil. Si daca mai viseaza sa afle de ce-mi bag nasul meu lung in chestia cu omorul asta misterios sau si mai posibil - sa-mi traga o batca in cap - este un barbat ideal. Si cum se stradue! Si maina nu inceteaza sa mi-o mingae, si dintii albi imi arata periodic - ce dantura- e numai buna pentru reclama, si ochi dulci imi face. Dar nu stie o chestie : barbatii gentil si prea frumosi nu sunt pe gustul meu, si nici la ochi albastri nu visez decand aveam saisprezece ani. In rest- e un vis frumos din zori, nu barbat !
  - Cu parere de rau trebue sa plec, dar va voi astepta cu nerabdare.
  Chear crede ca sunt un fluturas care se avinta spre lumanare cu riscul sa-si arda aripioarele? Ar fi fiind, dar tu, stilatule, nu esti Paul.
  
  
   12 O scrisoare furata sau o capcana pentru creduli
  
  
   L-am sunat pe Iurie si i-am sugerat sa vie cu masina sa ma caute la restaurantul ANTRACT.
  In drum spre telecentru i-am povestit pe scurt ce ar trebui sa facem. Am ajuns spre marginea orasului si am luat-o spre cartirul pavilioanelor, gasind usor casa indicate in adresa - o casa mare si frumoasa, nu stiu de ce, dar m-am gandit ca proprietarul poate sz fie pictor sau poate muzicant. Iurie a tras maisina mai departe, dupa coltul strazii, am sunat la usa, dar nimeni nu a deschis, cu toate ca se auzea muzica si galagie. Am inpins usa si am intrat, am dezbracat scurta si am intrat in salon, nimeni nu ne-a dat nici o atentie. Ne-am asezat in fotolii linga o masa cu multe bunatati. Nu eram flaminda, dar sarmanul Iurie a inceput a molfai grabit - organizm tinar, cere mincare. In mijlocul odaii cateva perechi dansau, mi-a atras atentia o femeie frumoasa foc, inalta, blonda si cand a trecut valsind pe langa mine- un miros de Chanel m-a izbit in nas- era ea, misterioasa femeie din masina luxoasa a lui Pier, adica Petru. In rochie de seara lunga, inalta si dreapta- fata era intr- adevar superba. Iurie a boldit ochii asupra ei, cu maina dusa la gura.
  - Inchide gura, Baiate, hai gandeste ce tactica sa folosesti, ca nu-ti va fi usor s-o seduci, asta nu e Viorica.
  - Ce, Viorica nu e frumoasa ?
  - Ba da, e frumoasa, dar e o copila simpla, insa asta-a-a-a !
  Cum numai s-a terminat cantecul Iurie era deacum langa ea - mai nu am facut un pacat, gandind rau despre el. Si ciripea, si ciripea. Si zimbetul cu gropite in obrazul sting - as muri de dragul lui, nu alta. Daca nu l-as cunoaste, si daca as fi nitel mai tinara, sau invers ?
  S-au apropiat de mine si Iura a facut o incercare sa ma prezinte. I-am placut indata- cum sa nu, ca nu puteam sa-i fiu rivala. Trebuia sa am cu vre-o douazecu si cinci ani mai putin si nu-mi ajungeau vre-o douazeci de centimentri pentru ai fi oponenta.
  - Ce nu s-ar intimpla - tu imi placi si as vrea sa ma conduci acasa in seara asta - i-a zis cuconita lui Iurie.
   Ogo ! Asa, deodata... Bravo.
  - Ma inebunesti, dar de ce-mi spui asta? Ce ar trebui sa se intimple ?
  (Trebue, prostutule, ce crezi ca asa, deodata leoaica asta vrea condusa acasa de tine ? Vrea sa te distraga de la ceva important).
  - Sa mergem, a zis frumoasa, care s-a prezentat ca Arina - ce numa frumos !
   Sa va fac cunostinta cu niste prieteni.
   Dar unde sa fi fost printul meu charmant? Ca parca m-a invitat si mi-a spus ca ma va astepta.
   Arina a deschis usa si ne-a poftit sa intram. La masa statea Mircea, directorul restaurantului ANTRACT, s-a sculat si ne-a aratat cu main aspre fopolii. Lui Iurie i-a strins maina, i-ar mie mi-a facut un semn din cap- de ce nu ? Va merge si asa, ca nu suntem in Franta sa ne sarutam de patru ori.
  - Asezati-va, ca avem despre ce discuta.
  Femeia a mormait : Eu va las - si a iesit din odae.
  Barbatii au scos cate o tigara, eu am mirosit-o pe a mea si am intors-o la locul ei, in geanta.
  - Despre ce sa vorbim? Si de ce aici ? Sa zicem ca draguta ceia l-a inebunit pe Iurie, eu insa sunt in toate mintile.
  - Lasa ca am leac si pentru tine, Nichita din Chisinau!
  - Ah, bon, cine este Nicita? La mine va referiti ?
  - Cine sa fie? Nu tu ai intrat in restaurantul meu, l-ai batut pe paznic. Nu trebue sa-mi lamuresti nimic ?
  - Noi am baut la budersaft? Am dormit cumva la aceias adunare de partin intr-o sala ? Ca nu-mi amintesc cand am trecut la TU.
   Iurie m-a privit lung. Nu l-am pus la curent cu peripetiile din noaptea trecuta.
  - Acus vei vorbi cu prietenii tai, ei au ce sa-ti spuna,- nu a luat in seama observatia mea referitoare la respect.
  - Am batut un paznic ? O femeie nenorocita, o bunica sa bata un baiat ? Ca nu tii drept paznic un mos de saptezeci de ani...
   In usa a batut cineva si au intrat doi: paznicul si Printul stilat. El ce vreau? Sa-mi ciara maina si sa-l roage pe Mircea sa ne fie nanas de cununie ?
  - Domnule Mircea, eu sunt o curioasa. Poate imi spuneti si mie ce cauta prietenul meu Vasile Furdui in restaurantul tau cu o ora inainte de a fi omorit ? Si de ce avea nevoe de arma ?
  - Ei, femeie, ai uitat in ce tara traim ?
  Paznicul ma privea cu un zimbet amenentator si plin de triumf in acelas timp: ce, mi-ai picat in labe ?
  - Dumnule director, baiatul asta lucreaza de mult timp pentru dumneata ?
  - Demult, demult, si unul, si altul.
  - Tineti doar niste debili la lucru? Unul nu cunoaste drumul spre restaurant, altul casca gura si se lasa batut de o muere ?
  - O femeie? Lasa ca am toata informatia despre tine. Tu te poti bate cu un batalion de soldati!
  - Iar complimente- ce gentili sunt moldovenii astea !
  - Eva, eu nu sunt un om rau, pot inchide ochii la faptul ca ai intrat prin fereastra noaptea in localul care-mi apartine, ai baut pe gratis cogneac, dar tu iti bagi nasul in niste chestii si te voi invata minte, ca sa stii locul tau.
  - Pardon pentru cogneac, aveam nevoe pentru de a gandi. Mi se incurca putinele ganguri in cap, daca nu am alaturi o spicla de cognec. Dar ce, ati invitat un batalion de ostasi? Sau astea doi ii va inlocui ?
   M-am ridicat din fotoliu si m-am uitat la Iurie- la ce am luat copilul asta cu mine? Va primi batae si nu-i place sa fie batut. Dar cui ii place ?
   - Si dumneata? M-am intors catre Stilat - tot aveti pretentii fata de mine? Sau mi le va inainta avocatul Dumneavoastra ?
  Nu a reusit sa raspunda. Iurie s-a apropiat de Mircea, i-a pus maina pe umar si ceva la ciafa- un pistol?
  - Uite ce e, noi va parasim si maine vom discuta toate propunerile Dumneavoastra in birou la seful nostru- Vlad Frumusache. Spune-le oamenilor matale sa iasa si sa ne lase sa plecam. Ridicati-va si ne ve-ti conduce pana afara.
  Nu am asteptat asa ceva din partea lui Iurie, eram convins aca nu are arma, dar astea nu stiau.
   In masina, deabea cand am ajund la Chisinau l-am intrebat ce avea in maina.
  - Un pistol pentru copii, se impusca cu apa.
  - De unde l-ai luat ?
  - Pai...rosti flacaul- il cumparasem sa ma joc, s-o stropesc pe Viorica.
   Am izbucnit in ras. Ride bine cine rade la urma. Cand ne-am apropiat de casa am observat o mica raza de lumina de sub perdeaua din salonul meu. Nu am deschis usa masinii, am inceput a cauta cheile si deodata am observat ca a disparut scrisoarea lui Vasile din geanta. Nu eram si eu o proasta? Ca nu m-au chemat sa ma bata, era o manevra ca sa-mi scoata plicul doar.
  L-am rugat pe Iurie sa ma duca spre casa lui Mihai Paduret. Ma simteam batrina si obosita, ca in seara ceia, cand am fost la dansuri cu Natalie.
  
  
  13 O serata dansanta sau remediu pentru dragoste
  
   M-am lasat convinsa de Natali ca o serata dansanta e cel mai bun remediu pentru boala mea. Boala, care se numea Paul.
  Zis si facut. M-am machiat abea- abea, ca pielea mea nu suporta nici cele mai scumpe creme, imi face festa si se supara daca o acopar cu crema- se inroseste sau imi esa niste butoane...Si de ce nu i-ar placea ? Uite o cremulita ieftena, pentru copii- o sufera si e multamita, iar o crema de o suta cicizeci de euro pentru zece grame- o face sa roseasca...de rusine ? La saracia mea...O inteleg, am o pliele rezonabila si oneta. Apoi mi-am arangat parul - asta este lacom si-i place cheltuielile- cel mai scump salon din strada Rivoli...Nerusinat par am. In schim...face ravagii frezura intr-o adunatura de barbati.
  Acum - rochia. Am ales cu ajutorul Lenutei o rochie de seara neagra, cu minecele lungi, cu dantelute, dintr-o tesatura subtire ce-mi arata toate undele corpului. Si daca am slabit binisor- avea ce sa arate rochia mea. M-am uitat in oglinda si...inima mi-a sarit din loc, dar nu cu durere ca de obicei in ultimile zile- cu bucurie, multamita. Poate e prostuta inima mea, dar totus e placut sa vezi ochii barbatilor, ce te fugaresc cu privirile...si ce priviri ! In momentul cela ma gandeam la un barbat concret- ce pacat ca nu va vedea rochia asta. El, caruia ii placea sa ma vada imbracat cochet si modern.
   Eram pentru prima data intr-un club de noapte la Paris. D-a-a-a-a-a... erau si la noi, la Chisinau cluburi de noapte si discoteci, dar aveam eu timp sa le vizitez? Nici prin cap nu-mi venea.
  Femei frumos imbracate, machiate. Ce e drept- nu e minciuna- rochia mea era cea mai cea. Nici o comparatie cu celelalte. Caci era aleasa si cumparata de nora mea.
  - Beton! - i-am zis Nataliei, privindu-ma asa, in trecere intr-o oglinda.- Dar unde-s barbatii ?
  - Vin mai tirziu, vei avea de unde alege.
  Ne-am luat ceva de baut si ne-am asesat in fotolii comode, de unde se vedea toata sala. Si noi ne lasam vazute. Caci de ce am venit ? Sa privim si sa ne aratam, ca aveam ce arata.
  - Uite cum se uita la tine barbatul ala...e asa impozant- imi arata cu privirea Natali.
  Impozantul era trecut de sasezeci, cu burtica si o privire dulciava...ii place si astuia bomboanele? Mie mi-s dragi barbatii care maninca sarat si piparat, nu ciocolata si torta.
  - E o torba cu dust- i-am raspuns prietenei.
  Am jucat intr-un cerc melodiile de jeaz , iar la cantecele line nu ma lasam invitata, ramineam in fotoliu si priveam. Stiam puterea frumusetei mele, ori degeaba Natali mi-a platit intrarea? Majoritatea femeilor erau intre cincizeci si saptezeci, lumina licarea abea-abea- ca un opait, orice femeie castiga la asa o lumina! Si eu - blonda si balae eram printesa! Si Natali - tot blonda, subtire ca o trestie, cu ochi mari si frumosi - femei venite din est- atrageam privirile barbatilor ca magnetul. Eram sigura ca nu voi mai reveni aici si-mi faceam de cap, amintindu-mi de tineretea mea (auu-u-u-u-u-uuuuuuu, cand a fost asta?), de seratele studentesti si de dansurile de la Universitate. Am mai dansat de atunci ? Nu-mi amintesc. Dar dansurile sunt ca si mersul cu bicicleta, daca ai dansat candva- cum numai auzi melodia- picioarele te duc singure. Sedeam in fotoliu linistita, picior peste picior, am comandat o inghetata - aratam maniere proaste de copil rau educat.
   Apoi iar dansam- toate partile corpului meu erau active- mainele, umerii, coapsele...dar picioarele, parca nu-mi apartineau si faceau ce le veneau prin cap, pardon , prin picoare! Strinse in strampi de culoarea pielei bronzate, incaltate in pantofi de trei sute de euro, cu tocuri inalte, pina la urma unul aproape ca s-a frint, dar a tinut totus pana acasa.
  - Ei, acum e timpul sa agat pe cineva.
  M-am lasat invitata la un vals, imi parea ca tipul valseaza prea lent, l-am invirtit eu ca ce dracul- a venit sa danseze sau sa ma stringa cu mianele lui fierbinti de mijloc?
  Dupa valsul asta tipul s-a crezut proprietarul meu, s-a asezat in fotoliul de alaturi si a intins mina spre umarul meu. De parca m-a fript. Repede i-am spus ce cred despre el in particular si despre barbati in general si l-am rugat sa se ridica, caci era locul Nataliei cu atit mai mult ca ea mi-a platit intrarea...
   Apoi m-am gandit ca ar fi bine sa danses si un rok-en rol. Nu am dansat nici o data, dar de ce sa nu incerc? S-a indreptat spre mine un african cu un zimbet pana la urechi, care arata toti patruzeci si patru de dini, semana leit cu Omar din emisiunea " Cervice apres vente ". Nu au oamenii patruzeci si patru de dinti? Asa mi-a parut mie... Era prea increzut in sine zimbitorul. Sarmanul barbat, nu stia ce-l asteapta. Dar l-am avertizat foarte cinstit, ca nu stiu a dansa. Insisti? Treaba ta. Foarte repede si-a dat seama ca s-a cam grabit sa ma invite si i s-a parut rau, dar nici sa ma lese in dans nu putea, francezii sunt prea gentil. Dar oricum zimbetul i-a disparut si nu am reusit sa-i numar dintii. Vezi, daca te-ai prostut si te-ai bunghit la un umar gol? Dar sa mai fi descoperit si un genunchi? Sa va spun ca-l calcam pe picior e sa nu spun nimic. Eu nu coboram de pe picioarele lui cu pantofii mei cu tocuri ascutiti. Am inteles ca sarmanul african in viata lui nu va mai invita o blonda la dans. Spre sfirsitul dansuslui a mujit cu buzele strinse: da-te jos de pe picioarele mele, daca ma mai impungi odata cu tocurile tale- te las in dans. Tu ma lasi? Am ridicat capul cu o miscare care vrea sa arate mindretea mea, am dat dintr-un umar (acela gol?) m-am intors cu spatele spre dinsul si l-am lasat ca pe un stilp in mijlocul salii.
  - Uite ala imi pare ca prezinta ceva...
  - Da, dar are o gagica tinara si zvzlta cu el.
  - Cum sa nu, tinara si zvelta...scoate-o la lumina zilei, e toata ridata ca o fista plesata si nu zvelta - e numai oase. Nu seamana barbatul cela cu un cane, caruia ii place sa roada oasele...
  Candva o cunoscuta, Mila, ma invata sa agat barbatii, a fost demult, dar cum sa stii de unde sare epurele, poate francezii reactioneaza in acelas mod ca si barbatii nostri ? Nu fixa nici o data privire pe un barbat, asta il sperie, barbatii sunt niste lasi. Trebue astfel de actionat : arunca privirea in colt, apoi la obiect, apoi in jos. Odata...a doua oara...aga, m-a observat. Zimbetul l-a dat de gol. Uite ca i-a dat-o pe copila " zvelta si tinara " unui prieten. M-am sculat din fotoliu si am trecut in sala de alturi unde se auzea un roc superb. Am inceput a dansa...vine ca vitelul din urma. Nici nu-l observ...Privirea lui ma frige. La o asa muzica trebue sa ai si sanatate! Daca mor aici- va fi superb, sa nu mor in pat ca o baba. Ce bunatate de rochie mi-a daruit nora mea! Se vede ca ma iubeste copila. Uite ca a cazut asa de frumos si a lasta un umar gol- si ce umar! Alb, rotund, sensual. La lumina asta, mai bine spus in intunericul salii albea asa frumos. Tipului i-au aparut bobite de sudoare pe frunte... Incaperea era climatizata, dar sa joci asa...bineinteles ca poti transpira. Sau ? Totus umarul? Iaca a aparut si Sprintena. L-a gasit. M-a strapuns cu privire. Nu-mi pasa de ochii tai, am venit sa dansez. Lasa-ma, femeie, ca-mi faci gaura in frunte. I-al de aici, ca nu l-am chemat, singur a venit.
  Au plecat. Ea era suparata, a ajutat-o sa imbrace mantoul si au plecat. Acum trebue gasit un alt obiect. Principalul ca metoda Milei ere un efect sigur asupra barbatilor si nu depinde de nationalitete sau origine. Nu trebue sa divulg secretul doar... Am mai trecut de cateva ori dintr-o sala in alta si eram gata sa plec acasa. Am lasat in seara asta vre-o trei kilograme, dansind nebuneste. Si deodata fata in fata cu tipul ...inalt, frumos si ce umeri...am si eu slabiciunea mea- umerii lati si minele frumoase, cu degete lungi. Bravo, vai ...cat de bravo este ! A condus femeia acasa si s-a intors...pentru orice evientualitate, poate i se rupe ceva si de la mine! M-a apucat de mina:
  - Ma priveai insistent...
  Am izbucnit in ras:
  - Minti, nu insistent...asa, mi-am aruncat privirea prin sala si s-a oprit pentru o secunda pe fata ta. Ei si ce? Am ochi pentru a privi. Unde ti-e Madam ?
  - Care Madam? Nici o Madam...Am venit aici sa dansez...
  - Si eu am venit sa dansez...si sa privesc. Ada-mi un suc, te rog
  - Sa privesti...eu te-as pune pe rug pentru o asa privire...
  - Ce, frige?
  A alergat sa-mi cumpere sucul fara a raspunde. A venit cu doua pahare si m-a intrebat cum ma cheama.
   - Florence
   - Dar nu esti frantuzoaica, cum de ai numele francez ?
   - Bunica mea a fost indragostita intr-un francez- am ticluit-o pe loc.
   - Oricum, e un prenume frumos
   - Un nume potrivit pentru o femeie frumoasa.
   Imi amintesc ca in seara ceia imi mai spunea si Ilinca, si Arina, si Svetlana. Mai ales Svetlana, caci ei nu pot pronunta numele asta, ii zic Sveltana.
  Uite si asta pentru un pahar de suc se socoate aproape proprietar. Bizari sunt barbatii astea...ba alearga ca vitelul dupa tita vacii numai de la o privire, ba se socot buricul pamintului... Am dansat cu el un dans apoi l-am refuzat. M-a privit ca un capiat...cum asa ? Uite asa. Tu mi-ai platit biletul ? Nu, Natali...Ea are drepul sa ma joace, dar ea...ea are un Imposant acolo si-i suceste mintile. Asa ca eu ramin din capul meu. Am obosit de dans, de priviri, de maini. Tipul mi-a cerut numarul de telefon. I l-am dat, ca tot nu suna telefonul asta de o haba de vreme...E bine sa te simti importanta si cautata de cineva...Iti da siguranta. Mi-a intins si el o hartie cu un numar de telefon. L-am aruncat in prima urna.
  Am iesit afara cu Natalie si m-am indreptat spre metro. M-am prefacut deodata intr-o bunicuta...cu picioarele ce dor, cu sira spinarii ce ma frigea...si toate incheeturole...Of !
  
  
  14 Reclama gratis sau la ce sunt buni prietenii
  
  
   Cred ca l-am sculat din pat pe Mihai dar nu s-a trezit...a deschis usa si s-a pornit spre camera, tinindu-se de perete.
  -Ei, Omule, trezeste-te...
  - Ce vrei, cine esti ?
  - Sunt Onoarea ta...nu ma cunosti ? Spune ce prostii ai mai facut azi ?
  - La ora asta ? Onoare...vezi-ti de treburile tale, ca politia se intereseaza de onoarea ta...
  - E ora potrivita sa vorbim, ori poate ai " une petite cherie " linga tine ?
  - Ce e aia- petite cherie ?
  - Lasa ca-ti povestesc maine, azi vreau sa dorm, ai o canapea si pentru mine ?
  - Of, Eva...chear ca ai cazut din cer...Dar...pentru a fi prieten cu tine - trebue de platit...Ce necaz pe capul meu...
  M-am culcat si am adormit pe loc, de parca m-am prabusit intr-o prapastie. Gluma e - sa nu dormi aproape doua nopti. Si nu am avut nevoe de cogneak. Dimineata am stat indelungat sub dus, simtind cum fierbinteala apei imi da putere si gandurile se intorc in capul meu desert.
  Nu am reusit sa ma rafuesc cu micul dejun, caci a intrat Mihai si mi-a acoperit farfuria cu o revista.
  " Politia are un suspect in dosarul lui Furdui - capitanul Anatol Satnic ne-a povestit, ca este cautata Eva Arsanu, fost ofiter de armata, recent sosita din Franta, ca arma cu care a fost efectuata crima a fost gasita in apartamentul ei si ca un martor a vazut-o iesind din casa lui Furdui noaptea tirziu. Unde se afla suspecta la moment - nu se stie, dar " ...etc, etc, etc ", cu toata descrierea Persoanei mele, pana si marimea bustului...
  Si inca multe altele, dar si poza mea in toata frumusetea, ce e drept- facuta ca citiva ani in urma - grasa si frumoasa. Cum zice prietena mea Lidia : " Omul gras infrumuseteaza drumu ".
   Nu cred sa fiu recunoscuta in strada acum. Am pus ziarul intr-o parte, am inghitit cafeaua, care mi-a fript cerul gurii, dar nu am simtit. L-am privit pe Mihai in tacere.
  - Mihai, ei sunt nebuni...Eu nu l-am omorit pe Vasile...
  Nu a zis nimic, a luat o furculita si a mincat omleta din farfuriea mea. Apoi a deschis sticla cu cogneac, a turnat intr-un pahar si mi l-a intins mie. Nu am simtit nici gustul bautarii, dar mi-a fript si asta in gat.
   - Sa vorbim- a zis Mihai, aprinzand o tigara si m-a privindu-ma de sus.
  - Aseaza-te, nu-mi place cand cineva ma priveste de sus, nu s-a intimplat nimic strasnic.
  - Absolut, chear pot spune ca ai noroc- publicitate pe gratis... iar esti in centrul atentiei.
  - Poza e facuta demult, cine ma va recunoste in ea? Imi schimb culoarea parului, ochelari de soare...
  - Da, mai ales ochelarii...iarna, cand ninge, sunt la tanc ! Fa, esti la Chisinau, nu in Alpi.
  - Chear am avut noroc, am venit la tine, nu am mers acasa, unde ma asteptau mentii. Se discurcau ei pana la urma, dar aveam sa stau inchisa cateva zile...Ori crezi ca trebue acum sa ma imbrac si sa merg la politie? Ce cadou pentru ei! Si sa-l chem pe Zgarcea ca avocat...
  - De ce nu? Arata-le scrisoarea - uite si motiv de ce ai fost la Vasile la o bucata de noapte.
  - Da, dar nu mai am scrisoarea...Mi-au furat-o cand ma boldeam la un Print charmant.
  - Nu te cunosc eu? Cand vezi un barbat mai aratos uiti de tot pe lume. Si cine este Printul de data asta ?
  - Asa, nimic important, dar m-a provocat si...uite ca am pierdut cumpatul...Cred ca vitica ceia cu picioare lungi mi-a piscat-o din geanta, pardon - Arina.
  - Dar tu ai aratat scrisoarea secretarei, ea poate confirma.
  - Nu ma fa sa ran acum, Mihai...Ce poate confirma secretara ? Doar cuvintele mele, caci nu e grafolog sa stie ca este scrisul lui Vasile. Tu tot ai citit scrisoarea, da tu nici nu l-ai cunoscut pe Vasile.
  - Da, ai dreptate.
  - Si daca le spun unde am fost noaptea, crezi ca Mircea va confirma? Va gasi zece martori ca a fost cu totul in alta parte.
  - Si Iurie ?
  - Ce, Iurie ? Cine-l va crede ?
  - Dracie !
  - Stiu ca iar am calcat pe grebla, dar sper ca Vlad nu va sta cu minele incrucisate, ei sunt amici cu Satnic. Au ei interese comune. Dar din alta parte...poate ca au primit comanda...caci am fost un timp nisip in ochii unor politicieni...au trecut patru ani, dar ei mai sunt la putere, nu uita cu una, cu alta.
  - Ei si ce stai aici si beai cogneac? Fa ceva.
  - Ce sa fac? Sa gandesc, ca daca incep a ma enerva...stii tu cum sunt. Cogneacul ma calmeaza.
  - Da, mai ales baut de dimineata.
  - Ce ma inebunesti cu bautura asta ?!! Nu tu mi-ai turnat? Vezi ca este si un punct pozitiv- sa ma fi arestat aseara - aveau sa-i dezlege minele lui Mircea, dar asa i-am incurcat toate itele. Pot sa ramin la tine pentru cateva zile ?
  - Mai intrebi...uite cameruta aia va fi a ta - ramii pana cand ai nevoe...poate ma vei invita la Paris cand se vor limpezi apele...
  - Tu nu poti face nimic fara sa ceri recompensa...prieten te numesti...uite ce e: tu trebue sa faci ceva azi pentru mine. Mergi in casa unde locuesc, flutura cu legitimatia ta de corespondent in fata vecinilor, poate ca au vazut pe cineva, sa avem inchipuire cine a fost la mine noaptea, cine a lasat arma in apartamentul meu. Si inca ceva : Scrisoarea a disparut din geanta mea, dar au aparut niste bancnote noi si cred ca sunt false, dar de buna calitate, nu le deosebesti de cele naturale cu ochiul gol, ori este o alta joaca, cu care inca nu m-am discurcat. Ei vor cu tot dinadisul sa fiu anume eu arestata.
  
  
  15 Dor de liniste sau toate gandurile duc spre Paris
  
  
  A plecat Mihai apoi am coborit si eu, ca sa-mi cumpar ceva de imbracat. Am gasit la el o caciula sportiva, am imbracat-o pana la ochi, am coborit in strada si m-am pierdut intre oameni grabiti si necajiti de problemele lor. Cui putea veni in gand sa ma caute la Mihai? Aveam cateva prietene de mult timp, stiute de toata lumea, cred ca pe acolo se vor invirti agentii. Mai ales se stia de prietena Lidia, dar ea nici nu stie unde ma aflu si e mai bine asa.
  Spre seara a telefonat Mihai si a inceput a povesti :
  - Furdui in ziua cand a fost omorit a scos de pe contul lui o suma frumusica de bani in bancnote de o suta de dolari, cred ca banii din geanta ta sunt de acolo. Numerele bancnotelor au fost fixate, am reusit sa sterpelesc lista si sa fac fotocopii, asa ca vom sti precis de unde vin banii tai.
  - Bravo, Mihaes, dar cu arma ? Ai aflat ceva ?
  - Vecina ta din dreapta s-a intors acasa dupa miezul noptii. In fata usii tale sta un barbat bine si incerca sa deschida usa, dar cand a trecut femeia- a apasat butonul sonerii si l-a tinut asa pana a trecut ea.
  - Inainte de a veni acasa treci pe la Vlad si povesteste-i totul.
  - Domnule maior...Sunt obosit, vreau un gat de cogneac si o gurita de fata mare.
  - Mai tirziu, Mihai, va fi si gura, si gat, si sani...dar mai tirziu...Si totul de fata mare...
  - Asa e cand te legi cu criminalii- a oftat Mihai ca un condamnat la moarte.
  Am mers la bae si mi-am spalat fata cu apa rece, m-am privit cu atentie in oglinda, m-am machiat usor, iar m-am privit lung, admirind ceia ce am vazut...dar m-a apucat o ciuda! Il voi gasi pe Printul din noaptea trecuta, si pe Cenusareasa o vai gasi...Si imi vor raspunde la toate intrebarile...Magarii!
  Am cules un numar de telefon - il cunosteam pe de rost si nu l-am uitat in patru ani- voila memorie.
   - Buna seara, scumpule.
   Tacere, ca in cantecul cela rusesc : " A v otvet - tisina ".
  Dar la ce sa ma astept ? Ca va sari ars la vocea mea ? Ca a steaptat patru ani la telefon ?
  - Draga mea, iar ai intrat in rahat? Pardon - in istorie? - mi-a raspuns, totus, un glas mieros- cred ca multamit de intrarea mea in istorie. Si daca chear era linga el un epuras sau o mielusica, sau un puisor- totus mi-a raspuns! Uite ce ma bucura pe mine...in tot glodul asta- un firisor de iarba...si gata- ochii imi sclipesc !
  Era prea repede bucuria mea :
   - Ce bine ca nu m-am legat cu tine atunci...Acum duc o viata linistita (asa si te-am crezut- ca esti fericit fara mine! Cum sa nu! Dar bine faci - asa sa fie!)
  - Ma bucur mult pentru tine, si eu vreau o viata linistita, dar n-o am nici in vis.
  - Te-as crede, dar nici numele tau nu are nimic comun cu linistea.
  - Lasa numele meu in pace, chear te-as ruga sa nu-l rostesti acum. Ai pe cineva care te tine de maina, nu? Si ciuleste urechea la discutia noastra? Am nevoe de ajutorul tau.
  - Cum ai nevoe de ceva- ma gasesti indata, esti la Chisinau de cateva luni si nici nu m-ai telefonat!- se supara foc- l-am scos din sarite, inseamna ca nu este iniferent, nu i-a trecut dragostea;
  - Dar ti-am promis ? Ca de cum apar in Moldova- te sun ? Acum te sun, dar daca nu vreai sa ma ajuti- gasesc pe altcineva...eu nu stiu sa rog.
  - Stiu, stiu, rosti vocea grabita. De ce ai nevoe ?
  - De masina ta.
  - Ah, bon !
  - Ah, oui !
  S-a bosumflat si mi-a raspuns dezamagit:
  - E linga casa, sa nu urci la mine, iti arunc cheile de la balcon. Iubita mea e geloasa.
  Apoi da, te-am si crezut, ai tu o iubita alaturi cum am si eu...un gagel linga mine.
  Dar sa te auda Dumnezeu, nu am nimic impotriva.
  M-a inghimpat in inima un ac...nu, nu un ac - o andrica pentru tricotat. Dar intepatura asta nu avea nimic cu Igor. Ea era indreptata spre Paris. Ca o antena. Toate drumurile merg spre Roma si toate gandurile mele- spre Paris. Magarul !
  
  
  16 Stilatul sau cu o femeie frumoasa trebue sa fii gentil
  
  
   Am oprit masina nu departe de restaurant, am lasat motorul sa lucreze si asteptam. Ce asteptam? Linga intrare se afla o masina luxoasa, foarte cunoscuta. E acea cu care m-am plimbat cateva zile in urma. Din tranzistor venea o melodie frumoasa. Ningea cu fulgi mascati, acoperind sticla din fata a masinii. Mi s-a facut somn. Urmaream cu privirea fulgii mitosi, care cadeau pe sticla, apoi se topeau, cand sticla s-a racit, ei au inceput a se transforma in zapada vergina, care acoperea in intregime masina. Am scos tigara si am mototolit-o intre degete, apoi am mirosit-o - ce obicei prostesc! Am intredeschis geamul. Cum s-a intimplat ca in seara cea Petru m-a rugat anume pe mine sa-i arat drumul spre ANTRACT? M-a asteptat special? Prostii, cum puteau ei sa stie? Ba da, totul a fost facut special!
   Din usa restauranului a aparut Petru, s-a urcat la volan dar nu a pornit, cateva minute mai tirziu a aparut Arina, s-a asezat pe bacheta din urma si automobilul a pornit. I-am urmat. Linga hotelul INTURIST masina s-a oprit, eu am continuat cativa metri privind in oglinda ce se intimpla in urma mea. Arina a coborit din masina si a intrat in usa hotelului. Perfect. Petru a mers pe linga mine, fara sa ma observe, l-am lasat sa treaca si am continuat s-al urmaresc. A oprit in fata unei cladiri cu noua etaje si a lasat masina la parcare. Nu am coborit din masina, Petru a trecut pe linga mine cu pasi agali, a intrat in cladire si dupa un moment la etajul doi s-au luminat ferestrele.
  Nu am luat liftul, am urcat pe scara si am apasat butonul soneriei.
  - A, ma cherie! - zimbetul ironic l-a facut si mai atragator. Nu aveam rabdare sa ma vad cu el in doi in apartament, cu usa inchisa in spatele meu, deaceia am tras-o cu putere, apoi am inchis-o - tot cu putere atunci cand Petru s-a izbit spre mine, usa l-a trasnit in crested, el s-a pravalit in coridorul apartamentului. Totul s-a petrecut intr-o segventa de secunda. Am pasit pragul si am intrat in apartament, inchizind usa. Avea o sticla cu bere in maina- nu a reusit s-o deschida. A incercat sa mi-o arunce in fata, eu am prins-o si am intrebat:
  - Ai si raci la bere? Am izbucnit in ras- el credea ca sunt nebuna, iar eu mi-am inchipuit niste raci mari, rosii, vii, cum ii agat de nasul si urechele lui frumoase.
  - Stii, nu-mi plac barbatii nepoliticosi. Parca se poate de intilnit o femeie asa de urit? Nu-ti arunc sticla inapoi, caci nu am venit sa jucam ping-pong.- L-am palit cu taisul palmei la gat in speranta doar sa-l ametesc, sa nu-l trimit in nestire si l-am tras in odae. El a dat sa se scoale, s-a agatat de vestier, a facut cativa pasi, s-a impiedicat de fotoliu si a cazut cu zgomot.Cred ca s-a cutremurat lustra la vecinii de la primul etaj. L-am intors cu fata in sus si l-am palit in nas cu putere- i-au sarit mucii cu tot cu sange. Nu simteam nimic pentru el- nici rautate, nici mila, l-am palit pentru profilactica.
  - Uite ce e, Stilatule, eu m-am machiat, m-am facut frumoasa pentru randez-vous cu tine si tu imi arunci sticla in fata? Nu est deloc gentil, barbatii obraznici ma inebunesc. Stii ca nu am bani pentru operatii estetice, dar tie iti va sta bine cu nasul frint, vei fi mai barbatos ca prea e dulciaga mutra ta.
  - Sa stii ca va afla Mircea si atunci nu vei avea nevoe de operatie estetica, deodata de patomoanalog
  - Nu ma speria...am mai auzit asa vorbe. De aia te voi strivi pe tine- cu unul mai putin- mai facil pentru sanatatea mea- l-am palit cu piciorul mai jos de burta, asa precis ca nu se va scula. Nu e corect ce fac - il pot lasa fara mindrie barbateasca, dar eu una nu am nevoe de minria lui. Am luat un scaun si m-am asezat.
  - Spune, Stilatule, de ce ati hotarit sa va acoperiti cu persoana mea ? M-ati intrebat cumva si pe mine de o vreau? Ce v-am facut eu? Daca te voi lasa in viata- doar ca sa-i spui tapului tau de sef ca am sa-i fac cosmar din viata lui afurisita.
  Petru a gemut ceva si a dat afirmativ din cap. M-a crezut.
  - Am sa plec dupa ce-mi raspunzi la toate intrebarile, dar sa nu intirzii cu raspunsurile, caci de fiecare data cand vei zabovi vei primi cate un calcai de la cizma mea, le-ai vazut cum sunt de ascutite? In nas sau oua- tu alegi. Alors: cine este Mircea si de unde a aparut ?
  - Nu stiu de unde, cred ca din Bacau, stiu doar ca are multi bani. Am terminat facultatea de drept la Bucuresti, cand am venit la Chisinau m-a recomandat cineva, si sunt multamit, plateste bine.
  - De unde are el bani ?
  - Nu stiu, nu lucrez la KGB, cred ca a invirtit acolo niste afaceri, nu prea curate, trebuia sa ascunda banii, a venit la Chisinau si a deschis un restaurant. Aici nu prea se intreaba de unde vin banii.
  - Ce avea el comun cu Furdui? Nu a investit cumva in farmacologie? Ori se ocupa cu droguri?
  - Esti nebuna? La ce ar trebui sa se ocupe cu prostii cand are afacere legala?
  - Legala? Crezi ca un restaurant aduce bani grei?
  - Eu nu numar bani streini.
  - Ce oameni cinstiti, bre ! Unde ati fost in noaptea cand a fost omorit Furdui? Cine din voi a fost in apartamentul lui Vasile ?
  - De unde sa stiu. Nici nu te gandi, noi nu l-am omorit. Si nici nu ne-a fost in plan. Eu unul am fost la tara la un amic, am o mie de martori.
  - Te cred, dar spune-mi, ce a urmat dupa ce ai dus-o pe Arina la restaurant ?
  - Mircea m-a rugat sa ma ocup cu pregatirea de serata - unde ai fost si tu.
  - Cum sa nu stiu, bine ca m-ai invitat si pe mine, am primit o placere enorma. Totodata te-am cunoscut mai bine- esti un cosmar, nu un vis de zori de zi...
  - Atunci, in seara ceia Mircea a condus-o pe Arina la hotel si a venit acasa in vre-o 40 minute. Nimeni nu a avut timp, dar nici motiv.
  - Apa de ploae. De ce ma urmariti pe mine ? De ce ati furat scrisoarea? Si de ce ai lasat arma in casa mea? Hai, spune-mi totul, ca inainte de sf. Paste parintelui, am sa-ti iert pacatele. Si cine este Arina, de unde a aparut ?
  - Nu stiu nimic.
  - Cine te-a platit ?
  - Ea m-a si platit...
  - Ah, bon !
   De afara s-a auzit claxonul unei masini, ochii lui Petru s-au aprins. Am inteles ca trebue sa plec, dar ce sa fac cu el? Am fost nevoita sa sterg zimbetul de pe fata lui cu o palitura zdravana...lasa ca n-a mai sti nimeni, vorba Lenitei. Am iesit repede si am urcat cateva trepte. Erau doi, se auzeau vorbind urcand scara. " Se crede mare sef, de ce nu coboara, de ce ar trebui sa urcam noi ? ", " pai el este sef, cum sa nu - avocat ". Au intrat in apartament, eu m-am folosit de cateva secunde ce-mi erau ca un cadou si am fugit in jos, pasint peste cateva trepte, am ajuns repede in ulicioara unde am lasat masina. Vazindu-ma la volanul masinii am incercat sa-mi linistesc rasuflarea. Petru nu mintea, poate ca Mircea nu e implicat in omor, dar Arina ? Vai, ce complicatii...
   Dimineata soarele a facut o incercare sa razbata spre noi, imprastiind norii mitosi si suri.
  M-am trezit tirziu, Mihai era plecat, ar trebui sa fac curatenie in apartamentul lui, imi era lene, poate mai tirziu? Mi-am baut cafeaua gindindu-ma ca ar trebui sa aflu ceva despre frumoasa Arina, dar cum? Cum? Cum? Hmmm dar este Iura, el are trecere la fete, hai sa-l inham pe el. L-am sunat si l-am rugat sa vina pentru a vorbi, dupa ce l-am motivat i-am urat mult noroc si l-am trimis la hotelul " Inturist " la fete frumoase, iar eu m-am apucat de curatenie : cine stie cind se va termina istoria asta si cat timp voi fi nevoita sa locuiesc la Mihai.
  
  
  17 Bancuri sau cum e timpul la Paris ?
  
  
   Iurie a intrat in holul curat si bine amenajat al hotelului, cu o decoratie simpla dar cu bun gust, se simtea scumpetea si comfortul. In partea drepata sa afla administratia, iar un covor rosu acoperea treptele ce duceau spre primul etaj .Un tinar inalt, dragut, imbracat in negru, zimbea tot timplul vorbind cu clientii, sarmanul de el, cred ca il dor maxilarele spre seara de atita zimbet. In stinga se afla restaurantul si barul, iar la intrare se vindeau ziare si reviste. Iura a cumparat un ziar si s-a indrepatat spre bar. Barmenul facea curatenie in singuratate. A zimbit si el - mai cata bucurie in Moldova, peste tot numai zimbete.
  - Noaptea asta a fost foarte vesel aici. Sa va servesc cu ceva?
  - Da, o cafea.
  - Cu cogniac?
  - Da, de ce nu? Ca doar nu beau cafea cu lapte?! A aprins o tigara si a gustat cafeaua laudind-o.
  - Stii, ieri seara am facut cunostinta cu una - oh la-la-la-la! Ce bunisoara, ca in bancul cu zinele. L-ai auzit?
  - Nu, hai zii.
  - A fost odata doua zine, una buna si una rea, dar cea rea ce bunisoara mai era... Au izbucnit in ris. Iura a suflat fumul de tigara spre pod si i-a facut cu ochiul.
  - Mi s-a lipit de suflet vreau s-o mai vad, lucuieste in hotelul asta, poate o cunosti ? Inalta, blonda si ce ochi!
  - Ha, cum sa nu, a fost aici noaptea, intr-adevar superba.
  - Stiu ca e chic, dar ce sa fac mai departe nu ma duce capul.
   Barmenul s-a apropiat de Iura si i-a spus cu voce scazuta :
  - Uite ce e, frate, ea s-a oprit in trei sute cincizeci si trei. Urca, poate inca nu s-a trezit, o i-ai ferbintica.
  - De unde stii in ce numar locuieste?
  - Pai nu esti primul care intreaba, ati inebunit toti dupa ea, ba a intrat unul stilat si a intrebat daca nu este iesita, apoi un mosnegut - asta ce mai poate, am auzit cum administratorul ii spunea unde o poate gasi.
  - Si daca intru iar ea nu este singura ?
  - Apoi ...cum ti-a fi norocul ... Sa-ti spun si eu un banc ? La tema.
  - Zi-i, azi poate e intii aprilie?
  - Se joaca nunta, deacum e timpul zestrei...Vasile sta fericit alaturi de Ileana si-i sopteste la ureche : " Fa Ileana, da ia spune, esti vergina? " La care Ileana nu se pierde : " Ei, Vasile...deacuma cum ti-a fi norocul "...
  Iurie a fost nevoit sa rida ca sa-i fac ape plac barmenului.
  - Iti multumesc- a platit pentru cafea, a iesit in hol si s-a asezat untr-un fotului in fata scarii, citind cu atentie ziarul. Nu a trecut mult timp si a coborit un cuplu - Arina si ...avocatul Zgircea. La vazul lor Iura a ramas cu gura cascata uitind sa-si acopere fata cu ziarul. O fata inalta si frumoasa (alaturi de ea Adriana Karembeu se odihneste) si Zgircea 1m50 cu tot cu palarie, de sub care se vedea deodata burtica. Dupa ce au iesit, Iurie a lasat ziarul in fotoliu uluit - ce poate fi comun intre acestea doi?
  La etajul trei era liniste. Peste citeva usi de numarul in care locuia Arina era o cheie, de care se foloseau femeile de serviciu. A deschide usa camerei trei sute cincizeci si trei era un fleac pentru Iurie. Odaia era curata, baiatul s-a plimbat dintr-o parte in alta apoi a scos firul telefonic din priza, a deschis usa dormitorului. Nimic deosebit. Doar o valiza mare, de minerul careaia era agatat un talon: Paris - Chsinau la data de 13 decembrie - seara in care a fost omorit Vasile.
   Iurie se simpti deodata neideminatic, cineva il strapungea cu privirea.
  - Calmeaza-te, Iurie, vezi imi tremura mina - Arina-i indrepta un pistolet spre frunte - Ridica miinile.
  Si totusi ce frumusete de fata ! S-o descrii e numai pierdere de timp, caci tot nu ai mai gasi cuvinte potrivite. Iurie, baiat destept, nici ca incearca sa le caute, a atintit toata atentia doar spre pistolet.
  - Buna ziua, conita, nu m-am asteptat sa termini atit de repede discutia cu avocatul.
  - Nici eu nu m-am asteptat sa te gasesc aici ...hai, ridica miinele odata!
  - Si daca le ridic de doua ori? Vei face pif -paf ?
  - Ai chef de glume? Nu prea ai de ales: ori vei iesi de aici de subsioara cu mentii, ori cu picioarele inainte.
  - Minte ca incep a tremura, dar nu de frica.
  - Nu incerca sa ma i-ai cu vorba, clounule, ridica mina, ori primeste un glonte in frunte. Despre ce ai vrut sa vorbesti cu mine ?
  - Am vrut sa te intreb cum e timpul la Paris ...si nu incrunta fruntea, vei avea riduri si nu-ti sta bine...
  - Termina cu prostiile!- S-a rezemat de perete, mina cu arma intreptata spre fruntea baiatului.
  - Lasa pistolul asta, ce crezi ca este atit de usor sa tragi? Si ti se pare ca esti prima persoana care incearca sa me sperie cu o jucarica?
  - Ciar nu te temi? Si daca sun la politie? Spune, ce cauti aici? Te-a trimis Baba-Cloanta, ea l-a omorit pe Vasile! A strigat fata si lacrimi i-au tisnit din ochii frumosi.
  - Baba-Cloanta? Adica Eva? Ha! Ea e mai frumoasa ca tine, copila mea.- Nu a terminat fraza...
  - Eu nu sint a ta, iar ea ...ea este ucigasul!
  Iurie cauta o solutie. Pe masa era geanta Arinei, acolo trebuia sa fie si cheile.
  - Imi pare rau, as vrea sa fii a mea ...Cu ce te-am suparat? Hai sa nu ne certam, mai bine sa analizam niste lucruri. Eva nu poate fi vinovata. Ea a primit scrisoare de la fostul ei coleg, intelegi? Ei au fost impreuna in Afganistan, sunt mai mult decit colegi-prieteni. El a rugat-o sa-l ajute, intelegi ?!
  - Ce scrisoare, despre ce vorbesti?
  - Lasa jocul, tu nu esti o actrita buna...Vorbesc despre scrisoarea care a fost furata din geanta Evei, cind am fost pe ospete la Mircea. Poate chiar tu ai si furat-o, a?
  - Pe mine nu ma intereseaza istoriile voastre banditesti si nici nu stiam nimic despre scrisoare. Dar nici actrita nu vreu sa fiu. Ce cauti aici?
  - Pai...incerc sa-ti explic, vrei sa asculta putin? In noaptea cand ai sosit de la Paris, Eva l-a gasit pe Vasile mort la el in apartament. Nu stii ce au incercat sa gaseasca potlogarii care au facut aceasta porcarie? Noi o ajutam, caci seful nostru este si el camarad de arme. Au fost impreuna la Cabul.
  - Povesteste mai repede, nu am timp de pierdut, debilule !
  - Ei vezi, nu ai drepatate, cand ne vom cunoaste mai indeaproape iti vei cere iertare...Dar sa lasam asta pentru mai tirziu. Mai departe stii singura, ai mers intr-o masina cu Eva, nu-i asa? ...Peste tot dam de parfumul Chanel... Si la Vasile in apartament...Tu ai fost intilnita la aeroport, apoi ai lasat valiza la hotel si ai resusit sa-l vizitezi pe Vasile. Totul se imbina atit de bine... Si dupa timp corespunde... Ei, ce spui ?
  Arina l-a privit lung:
  - Ce sa spun ... istoria e interesanta.
  - Mai departe va fi si mai interesant. Cind l-ai gasit pe Vasile mort, ai auzit pasi pe scara, ti s-a facut frica, ai zbughit-o pe usa, ai ridicat citeva trepte. Eva a intrat in apartament, iar tu ai coborit, ai gasit o cabina telefonica si ai anuntat politia. Ca Eva nu este vinovata nici prin cap nu ti-a trecut. Cata frumusete tot atita potlogarie in corpul tau. Ei, dar nu e treaba mea sa ma ocup de educatia pe care nu ai primit-o in cei sapte ani de-acasa. Cred ca ai ramas in apropierea casei, sa vezi cum va fi arestata o femeie nevinovata. Dar nu a fost sa fie. Ai inteles ca a avut mai multa mine decat tine si a doua zi te-ai dus la Mircea si i-ai spus ca stii cine a a fost noaptea in apartamentul lui Vasile. Ce cadou! De aia a si fost invitata la serata Eva, dar m-a invitat si pe mine... totusi ati reusit sa-i furati scrisoarea din geanta...
  Iura a aprins o tigara.
  - Ei, zi-i ceva. Tu cunosti doar versiunea lui Mircea... nu faci efort sa te gandesti putin?
  S-a sculat si a inceput a masura odaia cu pasi largi. Geanta fetei era la un pas de Iurie.
  Arina a lasat in jos mina cu pistolul si parca s-a trezi deodata.
  - Crezi ca politia te va crede ?
  - De ce nu ?
  - Eu singura voi gasi criminalul si-l voi pedepsi... Nici in voi nu am incredere.
  Iurie a ridicat receptorul si l-a intins fetei.
  - Voia cucoanei, dar daca vrei sa vorbesti cu politia pune pistolul in siguranta.
  Ea s-a uitat la baiat, apoi la pistol - lui Iurie i-a fost deajuns o secunda ca sa smulga pistulul din mina ei si sa-l intrepte spre sanii ei frumosi - la vazul acestor sani putea dansa rok en roll si un mos de 80 de ani.
  - Trecem la Tu? - a zimbit Iurie.
  - Acum aseaza-te pe pat si stai cumintica. Vezi, mina nu-mi tremura si frumusetea ta nu ma incalzeste deloc.
   Arina s-a asezat si-l privea cu ochi inebuniti.
   Iurie a deschis geanta, a luat cheile si i-a zis :
  - Acum voi pleca, nu am timp pentru tine, dar daca nu vei inceta sa te ocupi cu potlogariile impreuna cu Mircea - ma voi intoarce...poate nu eu, poate Eva, dar cu ea e mai complicat, nu este lesbiana si frumusetea ta...stii tu...
  - Ma voi razbuna,- a soptit fata cu buzele inalbite de furie.
  Iurie a iesit, a incuiat usa, a lasat jos cheia si s-a uitat prin gaura - fata s-a strins colacel si plingea in hohote.
  
  18 Constatare pretioasa sau plimbare in " Valea Trandafirilor "
  
   Am facut curatenie si am iesit dupa ce l-am telefonat pe Vlad si i-am dat intilnire intr-un bar din apropiere. Discutia a durat mai mult de o ora. Cind am revenit Mihai ma astepta cu mincarea pe masa. Avea bani baiatul.
  - Ai vorbit cu seful ?- m-a intrebat in timp ce ma spalam pe miini.
  - Da, am vorbit.
  - Si ce ti-a spus ?
  - Ca nu am minte.
  - O constatare pretioasa. Si ce ti-ai mai spus ?
  - Ca Vasile Furdui a fost la el in agentie cu cateva zile inainte de a fi omorit. Dar nu i-a povestit nimic, doar l-a intrebat cum poate sa ma gaseasca fiindca vrea sa vorbeasca numai cu mine. L-a invitat sa ia masa intr-o cafenea.
  - Care cafenea ?
  - Nu stiu, se numeste " Timp Pierdut ". Acolo au comandat pizza, dar Vasile asa si nu i-a spus nimic deosebit.
  - Mihai, tu poti afla ceva despre Mircea? E foarte important.
  - Da, da, - a strigat Mihai de au zinganit geamurile, apoi a mai scazut din voce. Am pe cineva care are o agentie de securitate. Stie mai multe decat Calmoale. Stii cine e dinsul ?
  - Lasa ca stiu prea bine, dar cine e prietenul ala care este mai tare decit ministrul securitatii nationale? El poate afla cine este Arina, de unde a aparut ?
  - Dar de ce te-ar interesa femeia asta?
  - Iti voi povesti mai tirziu, acum il astept pe Iurie, el s-a intilnit azi cu ea si trebuie sa-mi povesteasca totul.
  - Cum crezi, Eva, ai avansat cat de cat in istoria asta?
  - Nu stiu inca, vezi, daca as sti de ce a fost omorit, dar e implicat aici ?! Doar Produ este cointeresat, ca sa-si asume inventia.
  - Da, trebuie sa aflam multe si despre el, chiar daca a fost omorit la comanda lui cum putem afla ?
  - Eva, e prea periculos, sa nu iesi azi din apartament, eu voi incerca sa aflu totul. Trebuie sa plec deoarece seara am o reuniune la redactie.
  - Mihai, sa-mi aduci canele azi, Serj este trist fara mine, il lasasem in ziua ceia la vecin mea de la etajul trei, usa din stinga.
  - Numai caine ne lipseste acum.
   Mihai a plecat, nu l-am ascultat si in cateva minute m-am imbracat si am iesit din casa. Cafeneaua " Timpul Pierdut " se afla la Botanica, nu erau multi clienti si o fetiscana pistruiata se plictisea dupa tejgheaua barului. Am cerut o cafea si am intrebat-o daca este posibil sa telefonez :
  - Nu prea se permite, doar dar daca e ceva urgent.
  - Domnisoara, cu citeva zile in urma la dumeavoastra a luat masa un prieten de al meu, eu incerc sa-l gasesc, poti cumva sa ma ajuti? Si i-am virit sub nas poza lui Vasile. Copila a dat amuzant din genele lungi frumos intoarse in sus.
  - Vai, il cunosc, este barbatul in care a tras cineva.
  - Cum asa a tras?
  - A impuscat- am vrut sa spun, el asa mi-a zis. Si inca ceva, ca ei au miinele prea scurte...
  - Cine ei?
  - Nu stiu, eu va spun exact ce a spus Domnul.
  - Si tu, tu ai auzit impuscatura ?
  - Da, am uzit ceva- stiti cum impusca masinile celea mare, merg, merg si apoi - bat!! Eu ma sperii totdeauna cind aud asa zgomot.
  - Si mai departe...ce a fost mai departe ?
  - Mai departe, dupa cum v-am spus am auzit impuscatura, apoi a intrat barbatul asta si a cerut un cogneak, a vazut telefonul si fara sa-si ceara voie a cules un numar. Nu i-am zis nimic- am observat ca era emotionat. Apoi a mai cerut un cogneak si mi-a spus ca cineva a incercat sa-l impuste. Si eu l-am crezut.
  Copila parea foarte sincera. Ei si ce trebuia sa fac acum cu informatia asta? Insemna ca a mai fost o tentativa de omor.
  - Iti multumesc, copila, esti o dulce.
  - Oi, eu va cunosc de undeva! Lucrati la televiziune?
  - Nu, m-ati confundat cu cineva.
  Am iesit din cafenea si m-am gandit ca totusi oamenii mai citesc inca ziare. Ca sa-mi mai sructurez gandurile, am coborit in parcul " Valea Trandafirilor " sa ma plimb pe aleile pustii si sa-mi alung norii adunati in suflet. Nu intelegeam un lucru: Vasile avea bani, de ce nu avea sofer? Nu avea paza? Mergea pe strada ziua in amiaza mare si cineva a impuscat dintr-un automobil, cine? De ce? Prietenul meu, cred a alergat intr-o cafenea ca sa sune pe cineva, ma cauta pe mine? Dar de ce? De ce nu i-a spus nimic lui Vlad? Doar a luat masa cu el? Nu avea incerdere in prietenii sai? Poate suspecta pe cineva din anturajul sau? De ce ma cauta anume pe mine, fiinca am venit de la Paris? Ce legatura poate fi cu Parisul in afacerea asta? Caci Arina tot de acolo venea... Avea intilnire seara tirziu cu Zgircea, dar secretara a anulat rendez-vous, non sens... nu inteleg nimic... Ce cauta la ANTRACT? Pe cine cauta? Si firul telefonic taiat? La restaurant nu s-a intlnit cu fata, ea a venit prea tirziu, el s-a grabit acasa si acolo il astepta ucigasul. Acum stiam timpul cind a foat prima tentativa... nu, nu Arina a incercat sa-l omoare, ea numai ce venise de la Paris si soferul o ducea la hotel. Am scrisnit din dinti. Natingii, cum au putut, cu ce drept sa i-a viata cuiva?
  
  19 Cap pentru a gandi sau cap pentru a purta caciula
  
   Am ridicat gulerul mantoului si am pornit spre statia de microbuse. In intimpinare veneau doi: o femeie tinea la brat un barbat inalt si zvelt. Am recunoscut-o pe Alina, secretara lui Vasile si am vrut sa-i evit, dar ea s-a indrepat spre mine cu pas increzut.
  - Ce intilnire! Alex este fratele meu. Iar doamna este Eva, prietena fostului meu sef.
  - Sarut mina, doamna !
  - Luati seama, eu sint suspectul principal in dosarul Furdui si este primejdios sa va stiti cu mine.
  - Ei, politia exagereaza - a zis Alex.
  L-am privit in fata si el nu si-a ascuns ochii.
  - Ce mai nou in laborator?
  - Nimic deosebit, dar daca acceptati invitatia noastra am gasi despre ce sa discutam.
  - Chiar acum?
  - De ce nu?
  - Mai am o intilnire cu Zgircea, dar mine ne putem intilni daca nu va ve-ti razgindi.
  - Da, e bine. Va astept dupa ora 17 acasa.
   Zgircea m-a privit mirat, era cam tirziu si am venit neanuntata. M-am asezat in fotoliu si mi-am privit picioarele multumita.
  - De ce nu m-ati telefonat? - avocatul nu mi-a urmarit privirea, picioarele mele nu-l interesau.- Ok, vorbiti, cu ce va pot fi de folos ?
  - Ati putea sa-mi fiti de folos, daca doriti - am scos o tigara, dar el s-a rastit la mine :
  - Eu nu fumez!
  - Dar nimeni nici nu va propune - i-am zimbit amabil.- Va amintiti, mi-ati spus ca la inceput ati fost supectat, dar ati avut martori.
  - Nu numai martori, nu era logic sa fiu suspectat.
  - Bineinteles. Nu erau probe. Dar pentru mine s-au gasit cate vrei, nu-i asa ?
  - Vreti sa spuneti ca nu dumneavoastra ati tras din arma gasita in apartamentul ce va apartine?
  - Anume asta am vrut sa spun.
  - Nu va cred!
  - Scuip de pe turnul Montparnasse in credinta matale. Nu voi juca rolul propus de voi. Eu m-am amuzat pina acum, sa nu ma plictisesc in provincia asta numita Chisinau. De acum inainte totul va fi in serios. Nu permit nimanui sa-si bage piciorul in chestiile mele, sa-mi dirijeze viata si sa-mi omoare prietenii. Ai inteles mosulica ?
   Zgircea a dat nervos din umeri.
  - De ce imi spuneti mie toate astea?
  - Fiindca esti unicul care stie toata bucataria lui Furdui. Apropo cine este Arina ?
  - Ea, ea... este clienta mea. Dar dumneavoastra credeti ...
  - Nu, nu cred, ar fi prea gras pentru mata sa cred. Si nici timp nu am, dar ea mi-a trecut drumul si vreau sa stiu de ce.
  Zgircea s-a facut sfecliu, s-a ridicat din fotoliu, s-a rezemat cu minele de masa si si-a strins sprincenele rare la radacina nasului. Eu am zimbit.
  - Nu e nimic de ris, dumneata esti suspectata. Ati intrat in biroul meu fara voie si va bateti joc de mine !
   M-am speriat ca va crapa de furie ca un balon de sapun.
   - Eu sunt un cetatean cinstit, acum voi chema politia.
   - Polotia nu intra in planurile mele pentru azi.
  Am scos firul telefonic din priza si am trintit aparatul de perete. Zgircea a tresarit speriat. M-am apropiat de fereastra si am privit in strada. La clotul cladirii statea un tip, s-au mai apropiat doi, au vorbit ceva si s-au despartit. M-am intors spre avocat.
   - Sa stai cuminte ca te gasesc si sub pamint.
   Am iesit din birou gandindu-ma cum sa parasesc cladirea pe neobservate. De la etajul de sus cobora multa lume, cred ca s-a terminat vre-o reuniune. M-am alaturat oamanilor si am iesit impreuna cu ei. Un barbat ma intreba ceva despre tema ce s-a vorbit la reuniunea data. Am incercat sa intru in tema si sa merg in umbra lui. Tipul de la colt strapungea cu privirea multimea, dar eu mergeam in spatele unui barbat gras sa un beghimot si mai nu l-am apucat la brat pe conversatorul meu. Am reusit sa trec intr-o stradela fara sa fiu vazuta. Am gasita o cabina telefonica si am cules un numar :
  - Ascult, politia.
  - Vreau sa vorbesc cu Anatol Sitnic.
  - Nu este, ii lasati vre-o informatie?
  - Da, pentru el si pentru voi toti: daca ati avea cap pentru a gandi si nu numai pentru a purta caciula, ati intelege ca toate probele din dosarul Furdui sunt fabricate si daruite voua tinindu-va de prosti.
  - Cine vorbeste ?
  - Cea pe care vreti cu orice pret sa o bagati la duba.
  - De unde suni ?
  - Ia uite, ce destept esti. Acus am sa-ti spun de unde! E normal sa i-au cecul dupa ce l-am omorit pe Furdui si sa merg la banca ca sa incasez banii? Apoi sa aduc pistolul si sa-l las la mine acasa? Cand ve-ti incepe sa miscati din creeri?
  - Doamna, de ce incerci sa ma insulti? Veniti la noi si aduceti probele daca le aveti.
  - Probele le ve-ti gasi la " Antract ".
  Am spus suparata si am pus receptorul.
  
  
  20 Ceva putred in regatul danez sau e greu sa te mentii un star
  
   S-a mai incalzit, dar timplul s-a facut si mai urit, acuma ningea si ploua in acelas timp, mormanele de zapada de la marginea strazii se prefaceau in apa si un stapin normal nu ar lasa nici cainele afara. Imi era lene sa ies, mi-am pregatit o cafea si rasfoiam ziarele lasate de Mihai, lungita in pat. Se mai scria despre Vasile Furdiu. Ce tragedie, un om de stiinta in flaorea virstei etc, etc, cuvinte de serviciu, politia va face totul pentru a descoperi aceasta crima si ucigasul va primi dupa merit, conform legii in vigoare. Numele meu nu mai aparea nici intr-o revista, ce sa-i faci, este greu sa te mentii un star in ziua de azi.
   Usa odaii se deschise si in prag a aparut Serj, cainele meu frumos si mare, cu o coama mitoasa si roscata. S-a apropiat agale si mi-a pus capul pe geninchi privindu-ma cu ochi destepti. Trebuie sa-l scot la plimbare.
   Mi-a venit ideea de a bea o cafea cu Alina, de ce nu? Am fost invitata si ea m-a intilnit cu un zimbet ca pe o prietena, mi-am scos scurta si am trecut in salon. V-am spus deja ca era o femeie frumoasa- de alea care si acasa aratau ca la o premiera. Imbracata intr-o fusta scurta neagra, de lina moale si inte-o bluza cu danteluta, descheiata la doi nasturi de sus, foarte sexy si eu nu-mi puteam rupe ochii admirind fata. Bine ca nu l-am trimis pe Iurie, se va scrinti baiatul asta cu atitea fete frumoase.
  Alina mi-a intins o cafea, a apropiat scrumiera de mine si o cutie de ,, Parlament,, . Am aprins o tigara si am lasat-o in scrumiera privind-o cum se preface in scrum. Alina m-a privit mirata.
  - Nu fumez- i-am lamurit- dar imi plaaaaaaaaaaace sa privesc cum arde parlamentul...daca ar mai fi tigari care s-ar numi "Guvern". I-a zimbit doar cu coltul gurii. Daca ai vre-o cutie de " Prezident " - ada sa aprind o tigara si din aia.
  - Ma bucur ca ati venit la mine, sunte-ti cautata ca un ucigas si eu beau cafea cu Dumneavostra - fata a schimbat vorba, artind ca politica nu o intereseaza.
  - Romantic, nu? Cunoasteti bancul cu Ben Laden? " se intoarce intr-o seara acasa si isi intreaba sotia: - Nu m-a cautat nimeni azi ?,,
  - Ma voi bucura daca ve-ti reusi sa iesiti din istoria asta basma curata, sunteti o femeie simpatica si curajoasa. Ce s-a mai intimplat zilele astea?
   I-am povestit cum am fost invitata la serata si cum mi-au furat scrisoarea, ea si-a rotungit ochii a spaima.
   - Vai, trebuie sa fiti mai atenta! Cum a trecut intilnirea cu Zgrircea ?
   - Nu a fost bucuros sa ma vada.
   - Crede ca dumneavoastra l-ati omorit pe Furdiu.
   - Asa crede multa lume.
   - Numa nu eu.
   - Unde este fratele dumlneavoastra ? Un tinar asa de frumos.
  Alina s-a inecat cu cafeaua si a rosit. Ce sa fie ?
  - Imi mai spuneti ceva despre Furdiu ?
  - Da, dar... nu stie nimeni... eu am fost casatorita cu Furdiu, pentru toata lumea eu eram doar secretara lui.
  - Si de ce ati pastrat asta in taina ?
  - Ierati-ma, va las pentru o clipa.
   Ce sa fie oare? Stia Vasile ca il paste o primejdie si a vrut s-o protejeze pe Alina, deaceea s-au casatorit in taina ? A intrat fata cu o sticla de cogniak si doua paharute. Si-a turnat si s-a asezat in fotoliu.
  - Alina, Vasile avea automobil ?
  - Nu, nu avea.
  - E bizar, nu-ti pare ? Un om bogat si sa nu aiba masina.
  - Dar stiti de ce? Profesorul Vinogradov a murit intr-un accident, el a foast rau impresionat si a promis ca nu se mai urca la volan.
   Am baut cogniakul si m-am gandit ca in istoria asta este ceva straniu, dar foarte neplacut, despre ce nu a vrut sa-i spuna sotiei sale Vasile. Ceva putred in regatul danez. Nu voia sa urce la volan, dar ce, nu avea bani sa-si plateasca un sofer ?
  Am mai vorbit despre nimic apoi am plecat.
  
  21 Pescuitul de codane sau anchetatorul fara bratare
  
   Mihai mi-a lasat o scrisorica : " sunt la restaurantul HAI NOROC " si am noutati pentru tine. Imi era foame si m-am pornit la intilnire cu intuziasm, am si uitat ca pot fi recunoscuta, dar fie ce o fi. Sala restaurantului era arhiplina, muzica, dansuri, o veselie totala ca la sfirsitul lumii, casa arde, dar baba se piaptana.
   L-am surprins pe Mihai facind cu inversunare ochi dulci unei codane de la masa vecina. M-am asezat alaturi dar el nici nu m-a observat, asa ca am fost nevoita sa-i ghiontesc usor intr-o coasta.
   - Cum merge pescuitul ?
   - Ah, ai venit- mi-a raspuns prietenul - nu intelegi nimic: am hipnotizat-o, uite ca acum ma va urma la sfirsitul geografiei daca ii fac din deget. Da, sa nu uit, ai bani? Aici bautura e scumpa, vei plati?
   - Depinde.
   - De ce ?
   - De informatia pe care mi-ai adus-o.
   - Amicul meu a telefonat cuiva si apoi mi-a trimis un fax - Mihai mi-a intins niste hirtii, dar nu am reusit sa le deschid, caci blona hipnotizata s-a apropiat de masa noastra si a zis in treacat :
   - Ce, Mihaies, ti-a venit bunica de la tara ?
   Ce obraznicie, domnule, am izbucnit in ris, uite cum sint fetele de azi !
   Am citit actele ignorind spusele fetei - sa-ti dee dumnezeu sa arati ca mine la virsta mea, ca limba ti-e piparata bine. " Mircea Burduf, fost presedinte al Intreprinderii de Comert si Vinzari Externe, s-a recomandat ca o persoana oneta, in 1998 a vindut actiile sale si si-a schimbat locul de trai la Cluj Napoca. In 2000 a avut un accident de automobil. Alta informatie nu avem " .
  - Mihai, poate sa mai scormoneasca ceva amicul tau ? Nu cred sa fie totul atit de roz cum pare.
  - Ma voi stradui.
  - Intelegi, nu ma pot impaca cu gandul ca un om care poarta asa un nume - Burduf- sa fie cumsecade. Si inca ceva, cum sa aflu cine a deschis usa apartamentului meu si mi-a lasat arma ?
  - Dar eu ce pot face ?
  - Ei bine amice, continua pescuitul, eu maninc si plec. Sint flaminda ca o lupoaica gonita de vinatori.
  
   Purcica de mine, inca nu am intors masina lui Igor si nici nu l-am telefonat si sunt din acelea, care folosesc pe cei ce le iubesc.
   Am lasat masina la coltul casei si am urcat la al doilea etaj, am mai fost pe aici. Usa s-a lasat deschisa, deaceea nu am sunat. Am intrat in odaia luminata de felinarul din fata casei. Indata am vazut sticla de cogniak aproape plina, am luat-o in mina fara sa caut un pahar, am stres-o cu un servetel si eram gata sa trag un gat bun, cand am simtit ca nu sint singura in odaie si ca o privire ma impunge in spate. M-am intors brusc si...O merde !!! Sprijinit de fotoliu, Petru si-a infipt ochii de gheata in mine : barba si pieptul ii erau acopetite de spuma varsata din gura lui. Am simptit cum mi se misca parul in cap.
  M-am uitat la sticla din mana mea- ce insemana sa fii alcoolic fara frana ! Care vede o bautura pe degeaba ! Am sters sticla, am iesit din apartament si tot asa am facut cu minrul usii. Ce pacat. Cu un barbat frumos mai putin intr-o asa concurenta de femei!
  Am sarit in masina si am minat ca o nebuna pina la casa lui Igor, am pus-o frumusel sub balcon, iar cheilea le-am aruncat in cutia postala. Daca sunt purcica, sa fiu pina la urma.
  Am luat un taxi si m-am intors in apartamentul lui Mihai. In timp ce urcam scarile ma gindeam: asa, asa, asa... faptul ca am sunat politia nu a fost in van. Mana drepata a lui Mircea stia prea multe. Da-a-a-a-a-a-a.
   Paznicul din restaurant nu putea sa-l omoare pe Vasile, dar ar fi auzit adresa unde locuieste Furdui cand acela a chemat un taxi si i-ar fi putut spune adresa lui Petru. Trebuie sa fac ceva, trebuie, trebuie, dar ce ?
  Am intrat in apartament si Serj cu ochii tristi a inceput sa-mi linga mainele, ii era foame, sarmanul.
   A doua zi spre ameaza m-a prins la telefon Vlad si m-a chemat urgent la birou.
  - Si daca vine prietenul tau Sitnic cu bratarele?
  - S-a rezolvat totul, vino.
  
  
  22 Suspectul nu mai este suspectat sau cina cu deputatul
  
  
   Parca mi-a tras cartile tiganca - in biroul lui Vlad ma astepta Anatol Sitnic. M-a fulgerat un gand sa arunc cu ceva in chelia lui Vlad si s-o sterg. Am intors capul spre usa- de ea sta rezemat Iurie - cand a intrat? Dracie, sa ma fi vandut?
  - Linisteste-te, Eva, astea- si a aratat cu capul spre Sitnic - au prins pasarea maiastra de coada. Au dovezi ca nu tu l-ai omorit pe Vsile. Hai, povesteste tot ce stii si pleaca la casa cui te are.
  Dupa o ora si jumate de discutii am iesit in anticamera si am baut o cafea cu Viorica. Fata asta avea un zimbet, ca era nevoe de ochelari de soare in cea mai posomorita zi atunci cand ridea. Parul lung si negru ii ajungea pina la umeri, iar bretonul ii acoperea sprincenele arcuite. Imi povestea despre copilul sorei sale cu asa o bucurie in glas, o ascultam si uitasem de nevoi si grijile care ma coplesau. Rigla de metal ca totdeauna linga mine stinga- in asteptarea lui Iurie. Ii placea baiatul, dar ca in vorba ceia : " Stai acolo, vino-n incoace, stai binisor si nu-mi da pace "... Usa s-a deschis si a intrat Costea Tzugui, mare demnitar de stat- un deputatel in Parlament cu ifose ca toti smecherii prosti, micut la trup si suflet, nu stiu ce treburi aveau cu Vlad, dar venea adesea pa la el. Il interesau problemele tarii ca si pe mine ultimile noutati din Gonduras. Si decand am aparut in agentia asata, nu ma lasa in pace, imi facea curte cu obraznicie, ba ma batea pe umar, ba incerca sa ma piste de fund, crezindu-se buricul pamintului. Ce prostie, asta ma ataca cu totul, nu stiu cum rabdam sa nu-l lipesc de perete.
  - Salut- a spus el si a incercat sa ne priveasca de sus cu statura de pitic mai rasarit.
  - Si tie cu aceias masura in acelas loc.
   - Nu ne-am vazut demult.
   - Multumesc lui Dumnezeu.
   - Vlad este ?
  - Da- a raspuns secretara, dar e ocupat.
   - Pentru mine s-a elibera repede- cata incredere in sine, domnule!
   - Acus il voi intreba- l-a inlaturat pe deputat fara pic de respect si a intrat in biroul sefului.
   - Eva, cand mergi cu mine la restaurant ?
  De ce un barbat, care se crede important folofeste apa de tualet asa de puturoasa ?
  Nu am reusit sa-i raspund, caci a fost invitat sa intre.
   - Viorica, mergem la restaurant? Uite numai ce ne-a invitat domnul Deputat...
  - Ei, pe Dumneavoastra va invitat, nu pe mine.
  - Lasa fato ca are de unde plati pentru ambele, ce zici? Ne distram putin?
  - Daca zice-ti, de ce nu...
   Pana seara mai aveam timp sa ne pregatim de petrecere.
   Am ales cele mai scumpe bucate - din rautate - sa plateasca ca este deputat. Am gustat si vin, doar am gustat, pentru miros, ca nebunia o aveam in mine si fara bautura...dar gustind, gustins am simtit ca mi se slabesc picioarele si ma ineaca bucuria si rasul. Am si dansat, caci eram des invitata si de ce nu as accepta, ca nu am incheiat contract cu Costea sa fiu cuminte, la dispozitia lui. Dar superlativul serii a urmat in salonul BNW-lui luxos. Viorica a urcat in urma si eu alaturi de patronul automobilului. Si daca s-a cheltuit cu noi- spera omul sa fie recuperat. Si eu ma straduiam sa nu-i amagesc asteptarile- am intors capul spre el si am incercat sa-l sarut pe oraz, dar masina asta, bat-o s-o bata a dat intr-un hot si o stampila de buze rosii s-a acioat pe gulerul alb al camasei. Apoi intimplator, da, da, intimplator ca-ci am baut prea mult si-mi tremurau minele, dracia dracului - am varsat parfumul meu preferat, " poison " pe bancheta masinii. Of, ce stingace mai sunt ! Apoi i-am mai lasat ca amintire niste fire de par blond pe costumul lui negru. Na, sa le ai, ca nu-mi pare rau. Dar culmea generozitatii mele- o pereche de chiloti cu dantelute, de un rosu aprins lasati in buzunarul mantoului...Viorica chicotea in fundul masinii, eu muream de ras alaturi, iar deputatul de fericire nu stia ce sa faca- sa-mi pue mina pe genunchi sau sa ma cuprinda de gat.
  - Lasa prostiile si tine mainele pe volan, ca ne norocesti pe toti, omule.
  Asa...la scara casei mi-am amintit ca azi a venit de la tara soacra mea si uite ce nenoroc, am uitat de tot si acum voi primi un scandal de toata frumusetea...Si am o frica de ea- sora cu moartea.
  - Soacra ?- care soacra, Eva, ca esti divortata de cateva desitiletii...mi-a amintit deputatul fisticit. Sa fie el fisticit, ca pe mine nici vant rece nu ma bate.
  - Da, divortata, dar soacra tot soacra ramine. Tu ai soacra, Costica ?
  - Dap"a cum, locueste la mine, se ocupa cu copii.
  - Si sotioara ta cu ce se ocupa ?
  - Ea lucreaza coafeza, e gospodina, ma asteapta acasa.
  - Da, cum sa nu te astepte daca este gospodina ? Viorica, coboara si tu, caci cu tine mi-a fi mai indemina sa stau in pozitie de drept in fata soacrei. Ca eu nu sunt gospodina...Ce ghinion a avut exul meu si ce prostie : sa se casatoreasca cu o negospodina !
  Ce i s-a intimplat deputatului- am aflat peste cateva zile, dar pe la agentia noastra nu l-am mai vazut intrind, ca mi se facea greata sa vad mutra lui dulcie, de parca inghitea un borcan cu miere inainte de a iesi din casa. Pe la ameaza priveam prin geam si l-am observat trecand pe trotuar chear in fata ferestrei noastre. Speram sa intre, dar el doar s-a uitat cu ura la mine, eu fiind fata educata, am pus degetul aratator la buze si apoi l-am indreptat spre el. Costea a scuipat cu putere in partea ferestrei. Am alergat spre usa si am deschis-o:
  - Salut, dragul meu, cand mai mergem la restaurant?
  - Sa te invita dracii in iad, acolo iti este locul, eu m-am purtat cu tine ca cu o doamna, da tu...nu meriti stima unui om ca mine- a grabit spre cladirea Guvernului si a urcat treptele.
  Iaca, na... Inca un dusman care ar juca tananica pe mormintul meu. Cand te gandesti ca doar cateva zile in urma murea de dragul meu si de dorinta sa ma piste de o buca...
  
  
  23 Cainele poarta numele iubitului sau invers ?
  
  Serg a aparut pe terasa apartamentului pe neprins de veste- avea el, canele meu acest obicei - nu si-a varit capul cu coama mitoasa pe genunchii mei ca alta data - doar s-a uitata la mine cu ochii lui destepti si acuzatori.
  - Lasa, -i-am zis eu- nu indrazni sa ma inveti, stiu ca nu e bine. Ei si ce ? Am baut la bar aseara, vorba lui Pavel Stratan, ei si ce daca-am baut ? - el a intors capul sa nu vada tigara aprinsa.
  - Ce, tusesti de la fum de tigara ? Nu-ti place tutunul? Intra in casa si lasa-ma in pace. Data viitoare te voi lua cu mine in Franta, acolo fumatul e interzis in locuri comune.
   Serj a intrat mihnit in bucatarie. Uite ce destept e ! Si ce este interesant - nu a terminat academii.
   Am intrat si eu la bucatarie, am inghitit ultima picatura de cafea si am incercat sa cotrobaesc prin cap- gandurile ma parasise-re suparate. Lumea, chear si casa mea imi parea un borderlic. Ar trebui sa fac un dus, sa ma imbrac si sa ies din casa. Serg s-a apropiat si a incercat sa-mi linga mina si sa-mi prinda privirea. Ce, ti-a trecut supararea? Hai sa te scot la plimbare si apoi vad ce mai fac.
   Linga casa l-am intilnit pe Dinu, un prieten. Poate nu chear prieten, dar cineva credea ca este amantul meu- ce sa mai creada lumea, daca ne vedeau des impreuna- si la cinema, si la restaurante, ca nu aveam sa-mi pun anunt pe frunte: sa nu ganditi rau despre mine, eu nu ma culc cu cei, cu care iau masa. Dar al avea amant pe Dinu era o privelegie, nu o rusine, caci era tanar, inalt, frumos si muschios, privirile femeilor se incleiau de el ca mustele pe banda lipicoasa, aninata de firul becului in bucataria babei Ileana de la Naslavcea, vara in caldurile cele mai mari.
  - Ce s-a mai intimplat cu tine de data asta ?
  - De ce crezi ca s-a intimplat ceva ?
  - Pai...citesc ziare si ai fost dat disparuta...te cautau cu luminarea ziua in amiaza mare...
  - Rau ma cautau.
  - Iar azi te asemeni cu o persoana care nu intelege de unde s-a luat si cum a nimerit aici.
  - Aici locuesc...nu stiai ? Am raspuns bosumflata.
  - Nu aici, linga casa ta, dar pe lumea asta...
  - Hai, psicologule, intreneza-te cu canele meu, pe mine sa ma lasi in pace.
  - Vreau sa te ajut doar.
  - Nu ma invata sa traesc. Sunt desteapta fara sfaturile tale...Ajuta-me material daca vrei.
  - Cine ti-a spus ca esti desteapta ? A lasat remarca mea despre ajutor material sa-i treaca pe langa ureche.
  - Aseara mi-a zis cineva, un tip, cu care am baut intr-un restaurant.
  - Nu asculta troate prostiile. Barbatii sunt lingusatori. Cand iti vei reveni, poate mergem la un spectacol. Este o piesa noua la SATIRICUS ;
  - Aga, mai ales acolo, sa vad barbati frumosi. Toti actorii unul ca unul.
  - Nu, tu esti bolnava concret. Ce are frumusetea actorilor cu talentul lor?
  - Aproape nimic si-ti accept invitatia, numai nu stiu cand imi voi reveni, mai am niste chestii de rezolvat, apoi iti void a de stire.
   Acasa ma astepta cel, care purta numele canelui sau poate invers. Uite cum s-a intors lumea cu capul in jos... sau cu curul in sus?
   Inima a sarit din loc, s-a avintat spre gura, am inghitit-o si am incercat s-o tin acolo, la locul ei, dar ea, prostuta incerca sa iasa printr-o coapsa.Si batea, si batea...Ca baba Ileana in peretii liftului, cand s-a oprit intre etajul sapte si opt.
   Am incremenit, nici nu incercam sa ma calmez. Serj s-a oprit si el langa piciorul meu, uitindu-se cand la mine, cand la oaspetele meu.
  - Ei, ce stai in prag ? - ma intreba cu un zimbet a lea Holivood - Intra. Cate generozitate !
   De cate ori am incercat sa-mi imaginez intilnirea noastra, dar nu am nimerit-o. Dupa eticheta ar trebui sa ma arunc la gatul lui, sa-l sarut. Dar...am zimbit strimb si l-am intrebat :
  - Care vant te-a adus pe aici ? Parca nu a fost nici o furtuna noaptea asta...
  - Mi s-a facut dor...Am gasit cheile intr-un buzunar si am intrat pe la tine...Scuze...
  - Ei, nu face, daca ai gasit in sfirsit cheile...mult le-ai cautat, a trecut nitel timp.
  - Nu prea am sintit sa fiu asteptat.
  - De asteptat - te-am asteptat, daca ai sti cat si cum te-am asteptat...
  - Glumesti ? Cine e muschiosul cu care plimbai canele ?
  - Nu cumva te-a apucat un atac de gelozie ?
  - Nu am nici un drept, dar mi-e placut sa stiu ca m-ai asteptat.
  - Da, optasprezece luni, cate patru saptamini, cate sapte zile in saptamina, apoi...apoi am plecat in Franta.
  - Ce animal frumos- stiam ca nu va muri de sentimente ori romantizm.- Cum ii spune ?
  - Serj, bineinteles.
  A izbucnit in ras. M-am apropiat si i-am zis rugator:
   - Fa cumva si dispari tot acum...
  M-a strins in brate, m-a ridicat usor si m-a sarutat lung. Alta data as fi murit in bratele lui, dar Cronos schimba totul...
   - Asculta, eu nu ti-am incurcat? Vad ca esti singura, nici urma de barbat in casa ta, pe cel muschios l-ai lasat afara.
   - Nu vorbi prostii.
  - Chiar m-ai astepta optsprezece luni?
  - Da, optsprezece luni si inca trei ani, necrezind ca te voi mai vedea candva...
  - Eu am fost la Chisinau, te-am cautat, dar mi-au spus ca esti plecata. Si eram foarte ocupat...
   - Inteleg, cum sa nu inteleg, daca nu eu, cine te va intelege ? Ca nu puteai sa iai avionul si sa vii, cu masina- e prea departe...Dar nici chear sa nu suni...
   - Urasc telefonul...si ce ti-as spune la telefon ? Ca nu te-am uitat ?
   - Chear ai vrut sa ma vezi ?
   - Ha !
  Ce ar insemna acest " ha "? Ochii s-au impaingenit de umezeala si m-am intors cu fata spre balcon.
  - Ce zici ?
  - Ce sa zic ? Nu te mai iubesc...Sau poate ca iubesc pe altul...si tu mi-ai amintit de el...sau poate el mi-a amintit de tine acolo...
  - E prea serios ceia ce-mi spui. Dar de ce plingi ? Ca ai avut pe altul sau ca inca ma iubesti pe mine ?
  - Nu pling. Ma intreb de ce ai venit...Si de ce soarta-si bate joc de mine...
  - Si de tine, si de mine...de ce nu ?
   Intr-adevar, de ce nu ? Se distreaza cineva acolo, sus...
  - De ce ne-am oprit la bucatarie ? Nu e timpul mesei, mergem in dormitor.
  - E timpul somnului ?
  - Nu, e timpul de a face dragoste, suntem impreuna de jumate de ora si inca...
   Am izbucnit in ras ca o proasta. Daca as fi fost desteapta nu ar fi miscat nici un nerv pe fata mea. Uite ce ganduri mi-au venit prin cap...Un asa barbat ca Sergiu totus cate o data isi aminteste de mine si eu...mai fac mofturi.
  - Ce, ala era mai bun , de ce te gandesti ? Ma mai iubesti inca sau... ?
  - Pai...orizontal imi amintesc ca te iubeam, - am incercat sa spun cu nepasare.
  - Uite asta esti tu...Mai ca te-am crezut ca ai sentimente si ca mai asteptat...joci teatru.
  Cat pe ce sa izbucnesc in plis de la privirea lui de gheata.
  - Eu te-am iubit... sa-mi fi cerut vita- nici nu gandeam...
  - La ce trebue sa dai viata pentru mine ? Nu se merita. Traeste-o tu...
  - Asta si fac.
  M-am apropiat si l-am palit cu toata puterea dragostei mele in macsilar- e numarul meu regal. Mi-au plesnit degetele de durere, dar in schimb m-a lasat cealalta durere- din inima.
  Nici nu s-a miscat din loc.
  - Acum, cand ne-am schimbat complimentele- poti pleca.
  - Eu am venit pentru cateva zile si daca vrei- poti sa ma mai palesti o data. Dar vei primi inapoi.
  - Nu, e bine si asa, hai sa-ti pregatesc o cafea. Unde te-ai oprit ? La ce hotel ?
  - De ce in hotel? La tine e mai bine.
  - Da, si nu te costa nimic...si vei avea si costita calda in pat...dar nu ti-a merge de data asta.
  - De ce sa nu-mi marga? Nu cumva din pricina francezului cu care te-am vazut azi ? El a ramas la hotel...
  - Tu stii totul, nu poti intelege doar un lucru : totul este la timpul potrivit. Timpul nostru a trecut, dar nici nu a fost al nostru...Asa...s-au intretaiat drumurile noastre pentru cateva momente...Am fost " eu ", ai fost " tu ", dar "noi " nu a fost nici o data.
   A plecat...Si iaras trebue sa pling ? Dar de bucurie. Totus a venit. Si totus l-am alungat. Eu l-am alungat! Ce victorie !
  
  
  24 Un fior obraznic sau Jean- Michel comme Ivan Mihailovici
  
  
  Despre francez - ce sa spun...Uite asa l-am intilnit la Chsinau, eu inca nu stiam nimic despre el, iar Sergiu era la curent - asta ii era profesia.
   In biroul lui Vlad mai era cineva - Volodea Frintu, de la crima organizata a ministerului securitatii - ce surpriza, nu ne-am vazut de vre-o noua ani...poate si mai mult si nici dor nu-mi era. Dar - culmea - alaturi de el un tip, la vazul caruia inima mi-a vibrat usor. Nu, deloc frumos in sensul frumusetei clasice. Si deloc european. Un amestic de european cu african. Cu pielea de culoare cafelei cu lapte. Dar cine a turnat laptele- ii tremurau minele si cred ca a curs pe alaturea. Dar ochii....un miez de noapte- bezna...si un licar de luna galbue ...Ati inteles ce am vrut sa spun ? Nici eu nu am inteles, dar la vazul ochilor am simtit un fior undeva in burta- ago-o-o-o...de obicei fiorul trece prin cap, prin inima, dar asta s-a infipt deodata in burta. Obraznic fior.
  - Salut, Eva- mi-a zis Volodea, dupa ce m-a lasat sa-l analizez pe strein.- Ce mai faci ? Te cautam, avem nevoe de tine.
  - Ma gasiti cand aveti nevoe, dar cand am eu nevoe- nu va gasesc nici cu luminarea ziau in amiaza mare.
  - De ce spui lucruri bizare ? Am sa-ti las numarul meu de portabil si ma vei gasi in orice moment.
  - Esti destept, ca totdeauna. Mare nevoe sa vorbesc cu mesageria ta.
  - Hai sa vorbim serios. Vreau mai intii de toate sa-l prezint pe Domnul, care este ofiter din Ministerul de interne al Frantiei, deprtamentul antidroguri...
  Monseur a inteles ca vorbim de Domnia lui si mi-a intis palma minei frumoase, cu degete lungi- m-a dat gata, slabiciunea mea...
  - Jean-Michel- a rostit cu o voce moale, catifelta, cu un pic de accent care demasca originea.
  Totul era frumos, dapa gustul meu: mainele, ochii, vocea...Cum sa nu-l ajut. Dar cand s-a sculat in picoare cu vre-o douazeci de centimentri asupra mea- fiorul s-a intetit. Stai acolo, nebunule, ca nu ma dai gata deodata. Am mai vazut noi de astea.
  - Eva- i-am raspuns rece, cam raspicat.- Se poate sa te numes Ivan Mihailovici? Ce nevoe aveti de mine?
  - Cunosti franceza- a zis Volodea.- Dar de ce Ivan Mihailovici- s-a uitat cu o privire nu atit curioasa, cat nedumerita.
  - Cum altfel ? Jean- ca si Ivan , iar Michel este Misa sau Mihail...Cand venea Vasile Seicaru la Chisinau ai nostri ii ziceau Vasile Petrovici... Ce, nu iar sta bine cu un asa nume ? Cat platesti la ora ? - am intors privirea spre francez
  - Eva, cum nu ti-e rusine ?- asta Vlad si-a bagat cinci copeici ruginite. Eu iti platesc salariul si eu iti dau ordine.
   Nu incerc sa-l contrariez pe seful meu - nici o perspectiva, de aia il ascult si tac, dar fac cum socot eu ca e mai bine.
   - Uite chear am rosit. Nu au de unde plati ? In Franta traducatorii iau patruzeci de euro la ora. Iar tu, Vlad, daca-ti pare ca platesti- mie imi pare ca lucrez. Iar neplacerile si riscul trebuesc platite bine.
  - Despre ce risc vorbesti ? Si despre ce neplaceri ?
  - Trebue sa ma afisez cu el peste tot, ca doar voi nu vreti sa spuneti cine este...Il da-ti drept prietenul meu, asa este ?
  - Ca desteapta mai esti, fato- a zis Volodea.
  - Nu esti primul care a observat, si tu ai lucra cu o proasta ?
  - Dar unde sunt neplacerile ?
  - Dar birfele ? Cu un asa prieten ...e cam intunecatel pentru un francez, nu ?
  - !!! tu te temi de barfe ? Cu o trena de vorbe care te urmeaza toata viata tu ai frica sa te afisezi cu un asa barbat ?
  Jean-Michel ne prvea pe rand neitelegand despre ce este vorba.
  - Lasa ca ne intelegem cumva.
  - Cum? Dupa ce pleaca vom da in ziare dezmintire ca nu a fost iubitul meu? Ca nu dizolv moldovenizmul in lapte cu cafea?
  - Ce te-ai aprin asa? Se rasti Volodea la mine.- Nu vrei- nu vrei. Ce, crezi ca nu vom gasi o studenta care sa-l insoteasca si sa-i traduca ? A murit mama limbii franceze la Chisinau ?
  Am inteles ca am sarit gardul si am zis cu o voce obosita:
  - Bine, daca imi va da Vlad vacanta pentru o saptamina dupa ce pleaca- sunt de accord. (la ce-mi trebuia vacanta inca nu steam, dar era necesar sa ramie ultimul cuvint al meu. Lasa fie).
  
  
  25 Tristetea ca o boala infectioasa sau de ce bogatii scriu testamente?
  
  
  Pe Mihai l-am gasit in bae, punind rufele la spalat. El lucra iar eu ii povesteam ultimile noutati... Cum l-am gasit pe Petru mort. Si cum am discutat cu Volodea Frintu, si despre francez. Aveam impresia ca a venit dupa aceias persoana- Mircea Burduf.
   -E foarte interesant - cui apartinea apartamentul in care locuia Petru ? Cum sa aflam, Mihai ?
   - Asteapta, Femeie, acus voi termina cu rufele si vom vorbi.
  Am intrat in bucatarie si mi-am pregatit o cafea, la vazul sticlei de cogneac un val de voma mi s-a ridicat din stomac. Ho, nebunule, nu am de gand sa te otravesc in fiece zi.
  Mihai a aparut la bucatarie cu telefonul in maina.
  - Dracu stie ce! Este apartamentul lui Alex Lisnic, fratele Alinei. El insa locueste intr-o casa cu sora-sa, dar la scari diferite.
  Am intors privirea nedumerita spre fereastra. Ningea si vintul arunca cu zapada in geam. Mihai era tot trist...E o boala infetcioasa tristetea asta...Si m-a apucat asa o durere...sa zmulg sufletul asta si sa-l dau la cani.
   - Stii...a venit Sergiu la Chisinau.
   - Si ? De ce esti trista ? Trebue sa te bucuri, doar l-ai asteptat...
   - l-am asteptat...dar nu acum...acum mi-a trecut. Dupa Paul...
   - Nici de Paul nu mi-ai povestit.
   - Dar trebuia? Tu m-ai intrebat vre-o data de ce am venit la Chisinau ?
   - Parca tu spui ceva ?
   - Spun, dar la ce bun ? Puteai sa ma ajuti ?
  - Eva, hai sa mincam, am cumparat o gaina si am pregatit-o deja.
  Serj inebunea de la mirosul de carne, si-a pus capul pe masa si a inceput a scheuna.
  - Asteapta, bre, ca nu vin turcii, acus vei avea portia ta de carnita.
  Gaina era incalzita cand a sunat telefonul. Mihai a iesit din odae, iar eu am aranjat totul frumos, am taiat salata si am turnat suc in pahare. A intrat prietenul meu cu ochi sclipind de emotie.
  - Eva, cata dreptate ai avut! Amicul meu a continuat sa adune informatie si uite ce mi-a spus: un tip, pe nume Boris Banar era dat in cautare de catre interpol, dar a murit in acelas incident, in care a fost ranit si Mircea Burduf. Intelegi, fato despre ce vorbesc ?
  - Inteleg, inteleg, aseaza-te sa gandim impreuna.
  Informatia este foarte importanta...ce sa facem cu ea ?
  - L-am rugat sa afle cat mai multe despre acest Banar si daca e posibil - sa-mi trimita si o poza - m-a intors la realitate Mihai. Azi un coleg de-al meu face serviciul la politie si mi-a spus ca Sitnic s-a apucat foarte serios de istoria asta si ca insista sa fie citit testamentul lui Furdui - poate se vor limpezi apele.
  - Slava Domnului, au inceput a se misca caci sedeau cu minele la piept si asteptau sa le caut dovezi. Eu am pregatit masa iar tu speli visela - l-am bucurat pe Mihai.
   Serj era foarte vesel, alerga dupa mine, mi-a adus o cizma si a plecat s-o caute pe a doua si sa mergem acasa. Asteapta, dragul de tine, sa-mi mai necajesc mintile cu istoria asta.
  
   Vasile Furdui a schimbat testamentul. Oare de ce ? De ce un barbat de patruzeci si doi de ani lasa testament ? Apoi il schimba. Of, oamenii astea bogati au aiurele lor, dar nu se face nimic in van, nu pentru a se distra se scrie un testament. Vasile era un om cumsecade. Cu un an in urma s-a casatorit - se vede ca era indragostit lulea de femeia asta. A scris testament in folosul sotiei, apoi l-a schimbat. La cateva zile inainte de moarte. Si in folosul cui ? Alina si Alex locuesc in aceias casa - nimic deosebit, dar iaras in taina, ca si casatoria cu Vasile. In casa asta de elita la fiecare etaj sunt doua apartamente, dupa numarul apartamentelor, daca faci sosoteala vezi ca sunt la acelas etaj.
  Cand am fost la Alina am vazut ca are o terasa mare, ferestra careia trecea si prin salon, si la bucatarie. Si era despartita de terasa vecina doar cu perete de lemn, care poate avea si o usa...Asta inseamna ca Alina incearca sa ma prosteasca. Si frumusetea ei este un scut, o arma bine minuite de ea. Ar trebui sa discut maine, cat mai serios, nu va fi prea placut, dar trebuie.
  
  
  26 Mai bine desteapta si frumoasa sau nu numaidecat, dar fericita ?
  
  
   Era desdedimineata cand stateam in fata casei sale. Am ridicat ochii la etajul sase si am vazut ca aveam dreptate. Mai fato, cat de desteapta esti... Cand am divortat cu sotul meu m-am gandit ca - gata - nu mai trebuesc nimanui, ca daca asta asa cum sunt...si inca mai are cu mine doi copii m-a lasat de dragul unei casierite, apoi cui mai trebuesc eu? Si atunci am hotarit sa ma fac desteapta. Ca frumusetea pleaca odata cu timpull, iar inteligenta ramine. Si am citit la filosofie si psihologie...si clasici...Dar barbatii se tem de femei destepte mai mult decat de cele proaste. Si uite atunci am inteles ca e mai bine sa fii frumoasa...iar cele citite in timp de 3 ani mi-au ramas in cap...ma straduiam sa nu le scot la evidenta, dar singura cu mine...de ce nu ?
   Am apasat butonul si nu am luat degetul pana nu s-a deschis usa.
  - Eva ? Ce s-a intimplat ?
  - Nimic deosebit, doar ca trebue sa discutam si sa-mi spui totul, dar absolut totul, daca vrei sa te ajut.
  M-a privit cu ochii ei mari in tacere, s-a intors si a intrat in casa. Nu am scos scurta, am urmat-o si m-am asezat intr-un fotoliu. Ce bine ca nu sunt barbat si frumusetea unei fete ma lasa calma, dar ma simt nitel cam...nu stiu cum sa zic, parca infantila alaturi de asa o femeie.
   - Asculta, copila mea, sa-ti spun ceva. Nu Vasile a vrut sa faca taina din casatoria voastra. Eu il cunosc prea bine. El ar fi vrut sa se mindreasca cu tine, sa te arate la toata lumea. Tu aveai nevoe de taina, sa nu se afle despre casatoria voastra. El te iubea prea mult. Ai frica sa nu afle Alex ? Sa nu-l pierzi? Ma crezi o naiva ? Tu poti invirti printre degete toti barbatii, numai nu pe mine. Orientarea mea sexuala este sanatoasa si de data asta nu ti-a mers. Alex este fratele tau tot asa cum eu sunt sora ta.
  Cuvintele mele au speriat-o. A aplecat capul spre genunchi, a acoperit fata cu palmele si a inceput a plinge. Nu-mi parea rau de ea si nu credeam in lacrimile ei.
  - Plingi, plingi, mai putin vei face pi-pi. Hai, nu strica ochii, sunt frumosi si nu le sta bine in lacrimi. De ce ai mers la potlogarii ? Nu ai avut o alta solutie ?
  - Eva, Eva, tu esti o femeie puternica, eu insa sunt slaba si fara caracter. Si in jurul meu se invirtesc doar niste nemernici.
  - Stai, fato, despre ce vorbesti ? Vasile a fost un nemernic ? Il cunosc prea bine ca sa afirm asa ceva.
  - Da, ai dreptate, Alex nu este fratele meu. - ea a dat din mani si a zimbit vinovata. El este prima mea dragoste. Este o patima nebuna de care nu pot scapa. Am inteles prea tirziu ca nu este omul potrivit. Dar nu am putut sa-l tradez, prea multe nebunii am facut impreuna si depin de el. Apoi, el a platit invatatura mea si am trait pe seama lui prea mult timp. El avea niste afaceri murdare, dar eu nu stiam la inceput. Dar timpul trecea, m-am implicat prea mult...Nu stiu cum sa scap din toate astea. Apoi l-am intilnit pe Vasile. El era bogat, avea un viitor, iar eu...Stia ca nu-l iubesc, am fost cinstita cu el.
  - Cum ai lamurit sotului relatia ta cu Alex ?
  - Totii stiau ca este fratele meu. Nu trebuia sa explic nimic. E adevarat ca...
  - Ca ce ?
  - Cu doua saptamini inainte de moarte Vasile a primit o scrisoare anonima, cineva i-a semnalat ca Alex nu este fratele meu. Ca este amantul meu. Si eu i-am povestit totul. Vasile era un curagos si mi-a zis sa nu-l inebunesc cu minciunele, sa-i povestesc tot adevarul. Dar m-a crezut ca nu-l iubesc nici pe Alex.
   Da-a-a-a, interesanta poveste, dar e adevarat oare ce povesteste ea ? Cate o data e bine sa dezvalui cateva adevaruri mici, pentru a ascunde o minciuna mare. Exteriorul Alinei vorbea despre cumsecadenie si ochii ma priveau cu o prvire ce-mi punea pe tava o cinste limpede si clara. Sedea ca un motanas cuminte.
  - Fie asa cum spui, dar de ce ai hotarit doar acum sa-mi spui adevarul ?
  - Ce ai fi facut tu, Eva ? Numai ne-am cunoscut, de unde sa stiu cine esti? Erai suspectul numarul unu, totul era impotriva ta. Si cum puteam sa stiu ca nu vei merge la politie sa povestesti totul.
  - Ce dovezi am eu ? In timpul cand a fost omorit Vasile voi erati aici cu Zgarcea.
  - Da, dar cum puteam fi sigura? Poate politia crede ca este omor la comanda? Si chear eu l-am condamnat ?
  - Ah, bon ! Eu nu m-am gandit la asta. Cine stie ? Poate fi un adevar.
  Am mintit. Gandul asta mi-a aparut prin cap de la inceput, dar cum sa dovedesc ?
  - Ieri mi-a telefonat o femeie si mi-a spus, ca nu voi vedea banii lui Vasile cum nu-mi pot vedea ciafa fara oglinda. Am intrebat de ce si ea mi-a raspuns, ca mi-au mai ramas de trait inca doua zile. - M-a apucat de maina - Eva, mi-e frica, ajuta-ma te rog.
  - Tu stii cine te-a sunat ?
  - Nu, nu stiu. O voce adinca, frumoasa, dar parca de femeie alintata. Nu am mai auzit glasul asta.
  M-am ridicat sa plec.
   - Eva, nu ma lasa singura, ma tem.
   - Trebue sa plec, nu ma tine de maina, mai am multe de facut.
   - Cum pot sa te sun ? Unde sa te gasesc ?
   - Te voi gasi singura. Asculta, necunoscuta ceia, ti-a mai zis ceva ? Ori numai de bani a vorbit ?
   - Ce, nu ma crezi ?
   - Te cred, cum sa nu, dar poti dormi linistita, inainte de moarte Vasile a schimbat testamentul- am bucurat-o cu in zimbet, care imi dezvaluiau dintii de minte. Am lasat-o nauca si am iesit din apartament. De la gandul ca eram asa de desteapta vroiam sa- mi string insumi mie miana. M-am pornit pe jos, cu toate ca ningea, trebue sa gandesc, iar gandurile bune imi cotrobaesc capul doar cand sunt in miscare.
  
  
  27 Nedorinta de a fi gospodina sau probe pentru a descoperi criminalul
  
  
  Stiam ca Mircea si oamenii lui au o legatura cu moartea lui Vasile, dar de ce, pentru ce - inca nu stiam.
  Arina avea probe, numai ce sosise de la Paris, Petru era dus la tara. Zgarcea, Alex si Alina cinau impreuna in apartamentul fetei. Paznicul ramase-se la restaurant. Nu vroiam sa gandesc rau despre Alina, parea un ingeras. Dar gandurile astea ma apasau si nu se supuneau mie. Iar vocea ce a aminintat-o...Arina ? O voce adinca, de femie alintata. Oare ele se cunosc ? Aceste doua femei frumoase ? Si se dusmanesc ? Asa ar fi. M-am uitat la ceas si am incercat sa prind un taxi. Incercarea s-a incununat cu succes si in cateva minute sunam la usa, care s-a deschis cu intirziere. Obrajii ii erau rosii, ochii ii luceau, imbracat bizar intr-un halat de bae, cu o patura aruncata pe umeri.
  - Am febra- a incercat sa ma opreasca in prag, de parca ma temeam de febra lui. - Inca nu esti la inchisoare ? - m-a intrebat dezamagit.
  - Nu, iubitul meu si nici nu se prevede.
  - Eu nu sunt iubitul tau. Daca m-ai iubi - nu ai umbla drumurile brambura. Te-ai fi casatorit cu mine si ai fi fost gospodina la casa ta.
  - Eu- gospodina ? Teme-te de Dumnezeu, Barbate. Ai tu nevoe de o asa femeie ? Nici mincare nu stiu a face. O gospodina trebue sa stea la bucatarie, sa-si intilneasca sotul seara, sa-i pue pe masa. Apoi sa-l asculte cu gura cascata ce-i povesteste...in fata televizorului tricotind...El va citi un ziar, iar ea...la picioarele lui...cosind in cruciulita...Uite ce idilie. Iti imaginezi asa ceva ? De ce iti vreai rau tie insuti ?
  - La ce ai venit ? Iar ai nevoe de ceva ?
  - Iubitul meu, nu fi asa de furios, ma tem de tine. Numai nu ma bate, ok ?
  - Of, Eva, lasa-ma in pace, te rog. Hai spune, ce vrei si...
  - Si sa plec ? Voi pleca neaparat. Te rog sa telefonezi unei femei frumoase.
  - Iar vrei sa ma bagi in rahat ?
  - Nu, doar sa vorbest cu cineva, trebue sa fie glas de barbat.
  - Putini barbati ai la serviciu ? Lasa, da numarul. Si ce sa-i spun ?
  - Ca esti administratorul hotelului si ca te-a rugat Arina sa anulezi intilnirea de maine.
  - Si gata ?
  - Si gata, te las sa profiti de febra ta. Vreau sa stiu daca femeile astea se cunosc. Doar atit.
  - Si daca va spune ca nu stie nici o femeie cu un asa nume?
  - Daca nu - nu, nu se poate de intrebat ?
  - Bine, hai sa incerc.
  Am cules numarul si i-am intins receptorul celui, ce ma cerea in casatorie pe parcursul a sase ani. Ce rau i-am facut?
  - Alo? Buna ziua, vorbeste administratorul hotelului INTURIST... nu, nu am gresit numarul. Arina m-a rugat sa va spun ca maine nu va veni la intilnire- a acoperit cu mina membrana receptorului si mi-a spus, ca nu cunoaste nici o Arina. Scuzati-ma, eu doar transmit cuvintele ei, ea nu poate sa va contacteze.
  A pus receptorul si mi-a comunicat :
   - Nici ieri, nici alaltaeri nu s-a vazut cu Arina, asa ca nu au avut ocazia de a fixa un randez vous.
   - Clar, ele se cunsoc destul de bine.
   Am mai stat putin de vorba, am pregatit o cafea, apoi l-am lasat bolnav si nemultamit. Purcica.
  Trebuia sa merg la hotel sa-l caut pe Jean-Michel, am promis, dar a mai astepta nitel.
  
  
   28 Accidentul sau un demisut pentru a ma arunca in bratele unui barbat
  
  
  Era dupa ameaza, dar intunecos ca la chindii. Cerul era acoperit de nori intunecosi. Mi-am amintit de Serj si m-am grabit spre statia de microbuze, trebuia sa ajung cat mai degraba acasa. Parca nu erau multi oameni, dar cum s-a aratat autobusul toti s-au grabit sa iasa inainte. Stam pe marginea trotuarului. Semaforul a inceput a clipi cu verde si masinile se grabeau sa treaca, marind viteza. Am incercat sa ma retrag, sa nu fiu stropita, dar...o palitura zdravana m-a aruncat spre mijlocul drumului in fata masinilor grabite. Ce prostie ! Am auzit niste tipete speriate si scrisnetul frinei. O durere strasnica in cap, umar si apoi in tot corpul. SI...
   Fulgii de zapada imi raciau trupul. Mianele cuiva imi tineau capul. Pe buze simteam gustul singelui.
  - A deschis ochii, isi revine, chemati salvarea.
  In jurul meu un cerc de fete curioase. Totul era de o culoare surie si ma apasa cerul tot asa de sur. In urechi un tiuit insistent. Fiecare miscare sau atingere imi provoca o durere acuta si mi-a parut rau ca m-am nascut pe lume- ce, nu putea sa existe si fara mine ?
  - Doamne...Maica Domnului...- am murmurat doar pentru a-mi auzi glasul si a fi sigura ca sunt in viata, dar cuvintele erau pronuntate jalnic si slab...
  Cineva m-a ridicat si m-a dus in salonul salvarii. La spitalul de urgenta mi-au indreptat mina scrintita, mi-au scanat tot corpul si inca multe alte investigatii. Un medic tinar m-a bucurat spunin ca am comotie cerebrala si ca vre-o doua saptamini nu trebue sa-mi ridic capul de pe perna. Nu puteam accepta asa ceva si de cum am ramas singura in odae am tras pe mine scurta murdara, cu mina dreapta tineam stinga, scrisnind din dinti am pornit spre iesire.
   Magarii... Un val de ura mi s-a ridicat spre gura, apoi mi-a acoperit ochii si am inteles ca acum voi izbucni in plins. Asta mi-a mai ramas. Am cules numarul lui Mihai si in cateva minute un taxi a stopat in fata portii spitalului, usa de dinainte s-a deschis si prietenul meu s-a repezit spre mine :
  - Eva, Eva, of ce sa fac cu tine ? - ochii ii erau plini de spaima.
  - Numai sa nu incepi a plinge, te rog.
  M-a dus la el acasa. L-am sunat pe Vlad si i-am spus ce s-a intimplat cu mine. Mi-am cerut iertare ca nu pot tot acum sa merg sa-l insotesc pe francez, dar pana seara ma voi face bine. L-am rugat pe Mihai sa mearga sa-mi aduca canele, amintindu-mi cum scheuna si plingea dimineata cand am iesit din casa- simtea el, scumpul de el ca ma paste o primegdie...daca ar putea vorbi! Apoi l-am sunat pe Sitnic si i-am spus, ca cineva a vrut sa ma omoare.
   - Eu il inteleg pe acel "cineva", si mie imi vine gandul asta cateodata...Mai ales cand iti vari nasul in oala cui nu-ti fierbe borsul...
   - Multumesc, esti un prieten adevarat...si principalul- foarte gentil pentru un ment.
  
   Cand m-am pornit spre hotel era deja intuneric. Cerul se curatise de nori si secera lunii, insotita de stele colora in galben omatul de pe crengile copacilor. Zapada cadea lin si frumos, taisul gerului patrundea prin blana mea lunga. Si in asa frig vroiam sa-i fac surpriza oaspetelui mei de la Paris, sa-l invit la restauran si de ca nu- sa-i arat Chisinaul de noapte, ca si orasul meu e frumos noaptea, mai ales iarna, si mai ales pentru un african.
  Topaind cu cizmele pentru a curati zapada, am urcat pe scarile hotelului Inturist- macar sa nu dau ochii cu Arina, dar de ce nu ? Mai bine cand vom cobiri si vom fi impreuna cu Jean-Michel, sa vada ca am uitat de ea si prietenii ei, ca am acum o alta ocupatie - adica i-am ascultat sfatul si mi-am gasit si eu un barbat...
   Usa s-a deschis indata cum numai am batut, de parca ma astepta tinindu-se de miner. Era imbracat intr-un pulover alb-albasru care-i sta de minune. A zimbit. Iteresant, gura , nasul si urechile ii erau europene. Am vrut sa rid, amintindu-mi ca urechile lor sunt mici si frumoase, nu ca ale anglezilor- mari, pleostite ca radiolocatoarele.
  - Salut, ce frig e afara ! Vrei sa iesim sa mincam la restaurant ?
  - Ce s-a intimplat azi cu tine ? Mi-a spus Volodea- Numele lui Frintu a fost rostit in manera franceza, cu acent pe ultima vocala.
  - Nimic deosebit...un accident.
  - Pentru o plimbare de seara nici nu poate fi vorba. Si nu ca e frig, ma nelinistesc de incidentul asta...Cum poti fi asa de usuratica ? Tu esti nebuna ? Azi au vrut sa te omoare si tu te plimbi noaptea singura? Ce fel de femeie esti tu ? Nu ai frica ? Nu ai cap pe umeri ?...
  - Stai, nu asa de repede, nu reusesc sa conspectez.
  - Ti inca rizi ? Am simtit ca esti nebunatica, dar nici asa...
  - Cum sa fiu ? Sunt o femeie, normal ca sunt usuratica, dar sa stii ca in privinta barbatilor sunt altfel- m-am grabit sa-l asigur, izbucnind in ras- am lasat blana in mainele lui, mi-am scos manusile si i le-am intins. Se uita prin parti unde sa le pue - poti sa le lasi pe scaunul ala.
  - Vrei sa coborim la restaurantul hotelului sa luam masa ?
  - Inca nu e ora 19, esti obisnuit sa maninci fix la sapte seara ?
  - Nu, maninc cand vreu si cand am timp.
  - Ce fel de francez esti ?
  - Nu am afirmat ca sunt francez de origine...Cu toate ca mama e frantuzoaica, dar nu si tata.
  - Asa cum dai- tot francez esti.
  - Deci ? Mergem sa mincam ori trecem deodata la treaba ?
  - Ce treaba ? Putem sa coborim la restaurant si sa vorbim in acelas timp.
  Restaurantul era aproape pustiu, asa ca persoana mea insotita de francez se vedea bine.
  - Volodea mi-a povestit cu ce te ocupi la moment. Daspre Basili si ca tu ai multe probe impotriva lui Mircea Burduf. Ma inereseaza si pe mine omul asta. Poti sa-mi povestesti ?
  I-am povestit, evitind sa-l privesc in ochi. Nu, nu putea spune nimeni ca acest barbat e frumos, dar nici nu mi-au placut barbatii frumosi vre-o data. Avea ceva in el, o putere, cu care nici nu se compara frumusetea. Mai mult chear: el stia bine si se folosea de aceasta putere. Povestirea mea era intrerupea cate o data de catre chelnerul care aducea mincarea, bautura, schimba vesela...Tragea cu urechea, dar nu prea cred sa fi terminat facultatea de limbi streine, dar totus incetam a vorbi cand se apropia de masa noastra. Dupa ce am terminat sa-i spun totul ce stiam, a intins mina, mi-a luat-o pe a mea si mi-a sarutat varful degetelor. Face parte din scenariu ?
   - Esti o femeie frumoasa, stii ?
   - Stiu- am raspuns fara pic de modestie.
   - De unde ?
   - Imi spunea mama cand eram mica, si am retinut informatia.
   A zimbit, i-a placut gluma.
   - Acum ce facem? Te petrec acasa?
   - Tu ? Tu sa ma petreci ? Si apoi ce sa fac ? Crezi ca voi sta linistita pana cand te intorci la hotel ?Singur ? Mergem mai bine sus, te las sa dormi si eu gasesc un taxi .
   La usa lui am vrut sa plec, dar m-a invitat sa intru. Am comandat o cafea in camera, dar nu aveam timp sa stau la el, nici sa plec nu vroiam. Ce e cu mine ? Ba Paul, ba Serghei, ba uite asta... Ai inebunit fato ? Am incercat a glumi :
  - Trebue sa plec, Ivan Mihailovici- la care francezul izbucni in ris.
  Ma apucat de mina si singele mi s-a aruncat in cap, in urechi a inceput a-mi tiui, iar inima se zbatu ca un epuras prins in lat. Dar si mintea a inceput a da semne de viata, ticaind ca o bomba cu ciasornic. Gata- gata, plec. E deajuns pentru azi.
  - Te-as saruta, asa de draga-mi esti...
  - Da? Si cand ai inteles ca-ti sunt draga ?
  - Cum numai te-am vazut. Tu nu esti multamita de persoana mea, asa e ? Culoarea pielei te deranjeza ? Nu ai mai intilnit oameni de culoare la Paris ?
  - Am intilnit, am lucrat cu ei, am prietenit...si nu ma deranjeaza nimic. Dar trebue sa plec.
   Rasuflarea lui fierbinte imi frigea urechea, imi patrundea in creer si-l paraliza, gasea acel punct care corespunde vointei si aptitudinei de a gandi, corpul meu se transforma in plastelina, soaptele lui ma hipnotizau si deacum putea sa ma ee fara impotrivire gata pe tava. Ce mai, la vazul ochilor lui vreau sa ma arunc spre el fara sa primesc un sut in fund...un demisut e deajuns. Si uite ca picioarele sunt grele, si gandurile parasesc capul asta, care pleaca in nestire. Vai, astepta, trebuie sa ma agat de ceva, de un cuvint, de un gand ce vrea sa ramina cumintel in creerasul asta fara vointa, daca nu- am mincat pacatul si de data asta... si atunci viu declama poezia : stiu, tarane ca ti-e greu. Am mai patit asa, apoi- sufera ca o copila neexperimentata. Asteapta, sa-mi ridic pozitia de aparare. Ceva trebue sa raspund, sa-l imping cu minile. Da-i femee cu genunchiul stii tu unde, sa te lese in pace. Nu vezi ca te foloseste ? Si daca ii cedezi asa, deodata...Dar ochii se intchid de parca au primit doza de anestezie, buzele se intind spre gura lui cu rasuflare curata. Dar deodata o particica de creer, care a ramas in viata a signalizat: PAUL! Sa-i spun ca-l mai iubesc pe Paul. Nu i-am spus, dar am gasit putere sa-l imping de linga mine, am deschis ochii si l-am privit inebunita. Offfffffffff. Am reusit.
  El- de parca nu s-a intimplat nimic, a ridicat paharul si mi l-a intins. In principiu nici nu s-a intimplat nimic. Cu el.
   - Mai vorbim- am zis sec si am plecat.
  Dar nu am luat-o spre casa, am intrat pe la Mihai. Era foarte ocupat- privea footbol in compania unei sticle cu bere intr-o mina si alta o tinea pe umerii unei copile blonde. Unde a intilnit-o si cand a reusit... Bravo lui. L-am chemat in bucatarie su l-am intrebat:
  - Mihai, cum crezi, eu pot sa plac unui barbat ?
  - Sa placi ? Cui ?
  - Da, sa plac, sa se indragosteasca de mine...
  - Acum ?
  - Acum, azi, maine, ieri...Ce e cu tine ?
  - Poti, cum sa nu...mai ales acum, dupa accident...daca el poarta ochelari si i s-au stricat sticlele acum...
  - Multumesc, esti un dulce. Atunci de ce se uita cu asa ochi la mine ? Si a spus ca vrea sa ma sarute ?
  - Pote i s-a facut jele de tine ? Si mie mi-e jele, mai ales cand te-am adus de la spital acasa.
  - El mi-a facut complimente, mi-a spus ca sunt foarte frumoasa.
  - Pai...pentru un strein aici, la Chisinau si Renata Veregoi este frumoasa...
  - Mai linistit, dragul meu. Merg la Lidia sa iau un cogneac, asa a fi mai rezonbil- am inteles ca trebue sa las nebuniile si sa-mi caut de treaba.
  - Nu cumva te-ai indragostit, Eva ? Insemna ca nu-l mai iubesti pe Sergiu...ti-a trecut boala. Imi aminteam cum ai suferit. Dar si de Paul ti-a trecut...daca numai ce au vrut sa te omoare si tu...iesi din casa noaptea, mergi la hotel... Ori esti nebuna, ori ti-a cazut tronc Ivanul asta Mihailovici...
  - Ma confunzi cu cineva. Sunt o femeie in varsta, fara iluzii, am doar ganduri practice.
  - De exemplu?
  - Pai...banii...doar banii. Sunt traducatoare si inca mi-a promis seful vacanta...
  - Da vacanta la ce-ti trebue? Sa pleci ci Jean-Michel la Paris ?
  - Uite cum le stii pe toate...ai tras cartile ?
  - Nu, experienta de viata...cu nici o feleie nu stii ce te asteapta, dar tu gandesti ca un barbat, cu tine e mai usor.
  
  
  29 Situatie delicata sau femeie fara situatie
  
  
  Vineri dimineata Mihai a intrat in apartament ca un fulger.
  - Uite, fato ce am descoperit!
  " Arina Vinogradova, fiica profesorului Vinogradov, locueste la Paris, a fost casatorita cu un francez, este in divort. Au depus cerere de casatorie cu Alex Strimbeanu.
  - Mihaita, ce as face fara tine ? Am sa-i zic lui Vlad sa te primeasca la lucru in agentia lui !
  - La ce-mi trebue agentia lui ? Ma simt bine in agentia mea de presa. Am intrat doar pentru o secunda, vom vorbi seara.
  Am ramas o clipa nemiscata, ascultind cum se misca durerea de la ceafa spre frunte si invers. M-am sculat si am inghitit cateva pastile si am intrat in bae. Cafeaua m-a intors la realitate. Arina si Alex...Uite cat timp banda asta m-a dus de nas. Nu le este destul ca l-au omorit pe Vasile, vor sa-i ee banii si copilii astea explozive. Ar trebui sa ma intilnesc cu Arina si sa-i povestesc totul.
   Am ajuns la hotel machiata, imbracata intr-o blana lunga - ca o doamna, ce mai...Am intrebat la receptie daca domnisoara din trei sute cinzeci si trei se afla in camera ei. Receptionista m-a anuntat ca este iesita.
  - Si nu a lasat nimic pentru mine ?
  - Nu, nu a lasat, dar un tinar m-a rugat sa-i transmit un mesaj, ca o asteapta la el acasa la ora douzaci si doua.
  - Nu, nu ma intereseaza mesajele pentru ea- am raspuns indiferenta...Uite ce putere are blana mea.
  Acum am inceput a intelege totul. L-am telefonat pe Mihai:
  - Prieten drag, ne cunoaste-mi de-o viata - am inceput a canta, dar mai bine ii dam cu ceva in cap...e mai placut decat sa auzi cum cant eu.
  - Spune ce vrei, sunt ocupat.
  - Gandeste ceva, Alina nu trebue sa fie acasa intre ora douzeci si doua si douzaci si trei.
  - Nu e nimic mai usor. II voi povesti ce s-a intimplat cu tine, ca esti pe moarte...Sa vie sa se bucure si ea, vazindu-te. Cred ca nu se va lipsi de asa o placere.
  - Prostule, nu croncai...
  - Ba sunt prieten drag, ba sunt un prost... Nu te inteleg.
  - Bine, bine, fa cum stii, dar ajuta-ma.
  - OK, fa atentie, ca mi-ai dat doar un avans...leafa mi-ai fagaduit-o pentru mai tirziu, asa ca fi-i prudenta si stradui-te sa ramii in viata.
  - Profitorule! Mihai, sa iai banii ceia in sertarul biroului si sa fii la douazeci si doua langa casa Alinei.
  - Voi face cum spui, dar pot lua si un reporter cu mine ?
  - Da, si suna-l si pe Vlad. Un reporter de la TIMPUL ? Ca doar in ei am incredere.
  Uite cum am incarcat cu porunci prietenul. Ei, dar si se merita. Am cules numarul lui Sitnic.
  - Sunt eu, Eva Arsanu...
  - A, Nichta...De unde suni ?
  - De la Paris.
  - Lasa glumele la o parte, nu-i lua panea lui Gherghe Urschi. Odihneste-te, dar sa nu pleci din oras, vom avea nevoe de tine incurind.
  - Eu am nevoe de tine chear azi...Cred ca se va termina totul chear in seara asta.
  - Te cunosc nitel...Azi se va termina o avientura, dar maine vei gasi inca trei in loc. Stii, cum numai ma gandesc la tine - imi incep a tremura mainele...
  - Si des iti tremura ? Fi atent, poate se incepe Parchinson ? Stii de asa boala ? Mergi la medic cat mai curind. E periculos.
  - Ptiu, ptiu, nebuno...Daca ai nevoe de ajutor iti voi trimite un subaltern.
  - El poate deschide usile ?
  - Ce-e-e ??? Chear asa te-a afectat accidentul cela ? Ce usi ? Lasa ca vin eu, unde sa vin ?
  - In apartamentul Alinei Lisnic, la ora douzeci si doua, sa nu intirzii te rog.
   Pina seara mai era timp si am hotarit sa mai intru pe la Jen-Michel, ca doar este prietenul meu si l-am lasat singur pentru mult timp. Ma astepta. Mi-a povestit ce a vazut in Chisnau, mi-a aratat ce a cumparat. Si ca va pleca in curind la Paris. Eu i-am povestit despre planurile de asta seara. S-a cerut sa merga cu noi. De ce nu?
   Am iesit impreuna sa facem niste cumparaturi. Nu departre de GEMENII ma intilnesc fata in fata cu Livia, prietena mea, care toata viata ma invata sa traesc. Am prezentat-o lui Jean-Michel, l-am prezentat si pe francez. Prietena s-a uitat lung la el, apoi la mine, m-a apucat de o mina si m-a imbiat sa merg intr-o parte.
   - Ian spune, nu cumva te-ai indragostit ?
   - Poate fi.
   - Si el ? Are ganduri serioase ? Pleci inapoi la Paris impreuna cu el ?
   - De unde sa stiu ? Nu am vorbit despre asta.
   - Despre ce ai vorbit ? Si nu-ti pare ca relatiile serioase au nevoe de timp ?
   - Si asta poate fi...Dar la ce bun ? Timpul trece, ne imbatrineste. Dragostea ori este, ori nu este...
   - Nu te inteleg. Daca vrei sa pleci la Paris- de ce ai nevoe de el ? Toate actele sunt in ordine, ai documete franceze, ai ? Eu sunt o femeie mai cumpatata, cu o situatie mai delicata, dar tot nu mi-as permite sa ma arunc asa, deodata in fintina cu apa rece...fara cumpat.
   - Daca situatia ta delicata se refera la situatia ta finaciara si la lipsa de aia in cazul meu - nu te stradui. Sunt o femeie fara situatie, nu am a pierde nimic si...Ce-mi ramine ? Doar fintina, eu il aleg pe el. Mi-am luat ramas bun, apoi pe francez de brat si am intrat in magazin.
  
  30 Aproape de sfirsit sau sarcii nu pot avea slugi
  
  Seara era friguroasa si intunecoasa. Megeam la brat cu Jean-Michel. Am observat de deprte doua persoane la scara casei. Mihai si cu prietenul sau, un reporter de la ziarul TIMPUL. Ala s-a infipt cu ochii in francez si nu intelegea nimic. Trebuia sa-I explic si lui Sintic, dar nu e treaba lui. Asta e seara mea si vin cu cine vreau.
  - Nu te-ai intilnit ci Alina ?
  - Nu
  - I-am spus ca o astepti la zece.
  - Hai sa mergem.
   Intre etajul patru si cinci ne astepta Satnic cu cineva, pe care nu-l cunosteam. Mentul mi-a strins mina cu un zimbet larg. I l-am prezentat pe colegul sau de la Paris. Nu au zis nimic, chear daca aveau ceva sa-mi reproseze.
  - Ma bucur ca sunteti cu noi. Prietenul Dumneavoastra ne-a spus multe lucruri.
  - Si ati crezut un jurnalist ? Ei isi castig pinea inventind povesti si spunind minciuni.
  - Ei, nenorocit-o, ce-ti permiti?
  - Liniste, sunteti ca niste copii. Eva, ce facem acum ? Usa e deschisa.
  - Sa nu fie Alina acasa...
  - Nu te teme, avem metodele noastre pentru a o linisti.
  In apartament era liniste. Politistii s-au uitat unul la altul, apoi la mine.
  Am deschis usa balconului si mi-am ciulit urechile. Se auzea o melodie...I-am soptit lui Satnic :
  - Hai cu mine, trebue sa nimerim pe terasa vecina.
   Nu era greu deloc, am gasit o usita, am deschis-o incet si am trecut la vecini.
  - La bucatarie nu este nimeni si nici lumina . Fereastra e deschisa, asa ca...
  - Uite dracoaica la ce ma impinge ! - a soptit Anatol - si eu, un barbat slab de inger, o ascult. Vrei sa-ti scoti pirleala ?
  - Taci, dumnu" capitan - l-a strunit colegul. Hai, treci. Daca am inceput- sa mergem pana la capat.
  - Mihai, da-mi dictofonul, trebue sa inregistram discutia cu hulubasii astea.
  - Uite, sa apesi butonul asta.
  - Stiu unde sa apas, desteptule.
  Am inceput unul cate unul a ne strecura prin fereastra bucatariei. Le-am facut semn sa stea pe loc si-am deschis usa camerii. Se auzea vociea moale si sexuala a Arinei si rasul lui Alex.
  Am scos o tigara, am trecut in fata lor si m-am asezat in fotoliu. Erau uluiti de aparitia mea si eu, facand-o pe nepasatoarea, mi-am aprins tigara, am suflat fumul spre ei si le-am zis vesela:
  - Salut, sper ca nu va deranjez.
  Arina era culcata pe divan cu minele sub cap. Alex- alaturi in fotoliu. Ma priveau de parca cu o zi inainte au participat la imormintarea mea si acum venisem de pe lumea cealalta.
   - Nichita ! Poti sa te strecori prin orice crapatura? Merde!
  - Nu fi grosolana, nu-i sta bine unei copile de profesor sa injure. Am vrut sa-ti inapoez ceva ce-ti apartine.
  Am scos din buzunarul scurtei pistolul ei, pe care mi l-a dat Iurie si l-am pus pe marginea mesei.
   Alex si-a aprins o tigara, minele ii tremurau.
  - Nu sunteti bucurosi de oaspeti ? Nu-mi propuneti si mie un cogneac ?
  - Mai mult nimic nu vrei ? Toarna-ti singura - mi-a zis raspicat flacaul-Saracii nu au slugi.
  - Multumesc si pentru putin- am turnat intr-un pahar si am baut. Nu pot sa mint- imi era frica...si inca cum... Ma simteam inconfortabil, mai sa incep a vomita. Am pus paharul pe masa, am dezbracat scurta si m-am asesat in fata lor, punund picior peste picior. - Am aflat multe despre voi, incercan sa inteleg de ce a fost omorit Vasile. Hai sa discutam, ce zici, Alex?
  - Pai...daca ai venit, sa discutam...ce sa zic. Arina, ascultam ce ne spune spionul?- a inceput a ride, dar se vedea ca este ca o struna intinsa.
  - Vai, daca ai sti cum m-am saturat de tine- zise Arina.- Suferi de criza virsei a treia ? Nu-ti poti gasi un barbat si sa te bucuri de viata ? Povesteste mai repede strasniciile tale si lasa-ne in buna pace.
  - Inchide gurita ta frumusica si asculta. In cinci minute nu va mai ramine nimic din orgoliul tau. Alintato. Si sa-ti mai spun ceva : esti cel mai prostut personaj din toata povestea asta. Poate dupa intimplarea asta vei mai prinde la minte, ori crezi, ca avind asa picioare nu ai nevoe de cap ?
  Ah-la-la, cum s-a mai suparat coconita, dar mi-am facut si eu placerea, sa mai scutur din dragostea sa de sine. M-am intors spre Alex :
  - Nu ai nimic impotriva daca-i povestesc si fetei cate ceva ? De ce s-o lasam in nestire ?
  - Ei, tot una va afla...mai tirziu sau mai devreme, de ce sa taraganam ?
  - Foarte bine, asa ca suntem cu totii pe aceias unda.
  Arina a marit oichii spre presupusul sau mire.
  - Asculta, fetito: a fost odata ca nici o data, ca daca n-ar fi, nu s-ar poveste... Sau intilnit intr-o zi nefericita trei paraziti, dar sa stii ca ma exprim foarte flexibil, ei merita sa fie numiti mai grosolan. Purtau numele Mircea, Alex si o zina frumoasa pe nume Alina. Lenesi ca niste trintori, saraci dar cu ifose, au hotarit sa se imbogateasca, dar pe seama altcuiva. Si uite ca le-a venit in gand sa foloseasca frumusetea Alinei, care era o arma si o comoara de necrezut. Asa a facut cunostinta cu Vasile Furdui, Dumnezeu sa-l hodineasca in pace, repede, repede l- a indragostit in sine. Au hotarit sa-i ee intreprinderea, laboratorul. Ca nu pricepeau nimic in lucrul stiintific nu i-a oprit, caci inventia era deja introdusa in practica, laboratorul lucra, si inca se mai putea prepara in paralel si droguri. Profesorul Vinogradov si taticul tau in acelas timp a parasit pamintul asta pacatos, lasindu-ti o suma frumusica si actii in plus. Tu, conita, erai deja divortata, asa ca era numai bine sa te inebuneasca si sa te mariti cu Alex.
  Am mai turnat nitel cogneak in pahar sa-mi umezesc gatul.
  - Nu era greu sa-l insoare pe Vasile, dar scopul bandei erai tu, Arina, cu caracterul tau nebunatic si impulsiv. Fara voia tatalui te-ai casatorit cu francezul si ai sters-o in Franta. Apoi tot asa de repede ai divortat... Ce nu ti-a placut acolo ? Cu ce nu a corespuns francezul ? Era prea bogat ? Ei, in gustul omului...stii tu... Alina mi-a povestit ca ultimul concediu l-au petrecut impreuna cu Vasile in Lituania, la vila profesorului Vinogradov. Tot acolo veni-se si fiica lui, adica dumitale. Si uite ca s-a inceput vinatoarea.
   M-am intors spre Alex:
   - Spune fara ocolire, cat timp ti-a trebuit s-o prostesti pe fata asta?
  - S-a petrecut totul foarte repede, in a doua seara eram cu ea in pat si a treia zi ne-am si pus in genunchi in fata profesorului sa ne blagosloveasca- a ringit tipul.
  - Asa am si crezut. Vezi, dar fata nu stia cine esti si ce scopuri ai...nu ti-e rusine? Si Profesorul? A lesinat de fericire?
  - El a inteles indata, nu s-a lasat mintit.
  - E normal...nu mi-a placut deloc incidentul si moartea savantului. L-ai sunat pe Mircea si i-ai spus ca aveti o problemuta ? Si inca profesorul, la virsta lui iubea viteza la nebunue... Nu era greu deloc sa aranjati accidentul... Ei, Arina, ce stai cu gura cascata? A ajuns la mintea ta ceva?
   Ea a strins pumnii si a strigat :
  - Minciuni, Alex, spune-i sa inchida gura, de ce taci ? Tu, tu esti o scorpie, esti o criminala !
   Ce as face fara cogneac ? Ce minune de medicament pentru calmare !
  - Linisteste-te, Copila mea, mai departe va fi si mai interesant. Asta este doar inceputul. Ai grija de sanatatea ta.
  M-ar fi omorit cu privirea
  - Dupa moartea tatalui tau ai corespondat cu Vasile ? Ce ti-a spus el ?
  - Da, mi-a scris ca accidentul nu a fost o intimplare nefericita, ca firul de la frina a fost taiat.
  - Uite asta am vrut sa aud. Mai departe...Profesorul a fost inlaturat, semaforul putea trece in verde, dar...colac peste pupaza - Vasile a inceput a o suspecta pe sotia sa. A primit o scrisoare anonima, unde scria, ca Alex nu-i este cumnat, adica nici decum fratele Alinei, doar amantul ei.
  - Cum asa ? Ce vrei sa spui?
  - Ce nu ai inteles? Sa-ti repet in franceza? Alex este amantul si prima dragoste al Alinei...O pasiune de ani de zile...
  - Despre ce vorbeste femeia asta, Alex ? Ce prostii indruga aici ? De ce tot taci ? Da-i una in bot sa n-o mai aud !
  - Nu se va schimba nimic, fato. Nu-i sta bine une fiice de profesor sa vorbeasca vulgar, ca nu ai fost educata in strada. Mai bine da-i un pumn in frunte lui, el a meritat, o sa-mi faci si mie placerea...Dar daca ar fi voia mea- eu l"as calca in picioare, asta e adevarul.
  Alex ne privea de sus cu un zimbet batjocuritor.
  - Iubita mea, intre-un barbat si o femeie exista legaturi diferite, nu fa tragedie din cele auzite, ca nici tu nu esti usa de biserica. Sa ascultam mai departe. Dumneata, Doamna Eva nu ai incercat sa-ti depui candidatura la postul de animatoare, sa spui povestea de seara pentru cpopii la televizor ? In locul tantei Liusica, am auzit ca aia are si ea niste probleme cu justitia? Ce talent de actrita se pierde in van...
  - Merci mult, ce compliment...Voi incerca mai tirziu, cine stie...poate chear mi-ar placea. Deci, Arina pleaca la Paris, la casa ei, trebuia sa regleze niste probleme cu divortul etc. Asa a fost ?
  Ea a dat afirmativ din cap. S-a cumintit si asculta ca o acuzata pe o banca in sala de judecata.
  - Nu demult Vasile ti-a scris si te-a invitat la Chisinau, sa-ti spuna totul in fata si sa luati o decizie impreuna. Si tu ai confirmat venirea ta.
  Arina a pus fata pe genunchi si a izbucnit in plins. M-am intors spre Alex si am continuat:
  - Alina, fiind o smechera, citea toata posta sefului, adica a sotului ei. Voi ati stiut ca mai devreme ori mai tirziu intilnirea este inevitabila. Si chear data concreta ati stiut-o.
  Asa a inceput noaptea ceia nebuna.
  
  31 Ucigasul este gasit sau cine stie multe- traeste putin
  
  M-am ridicat si am lasat scurta, apoi am inceput a masura odaia, obiceiul meu de a gandi.
   - A fost prima tentative de omor. Cine a pus la cale mirsavia asta? Si ce planuri a-ti avut? Sa-l spetiati doar ? Sa-l faceti sa plece din oras ? Ori chear sa-l omoriti ? Sa fi fost altul in locul lui ar fi denuntat la politie, Vasile insa a vrut s-o protejeze pe Alina...o iubea. Prostutul...stia foarte bine ca viata lui e in primejdie. Ati impuscat in plina zi, cand mergea pe strada spre casa. Cand a auzit impuscatura a intrat intr-o cafenea, a cerut un telefon si a incercat sa ma gasesca, sa-mi ceara ajutor. S-a gandit ca doar eu pot sa-l ajut... Nu m-a gasit din pacate. A venit la mine, mi-a lasat o scrisoare in cutia postala. S-a intors acasa, fiindca te astepta pe tine, Arina. Era decis sa-ti povesteasca totul despre mirele tau. L-a sunat pe Zgarcea si l-a invitat la ora douzeci si trei, sa fie prezent la discutia voastra.
   - De ce Zgarcea nu mi-a spus nimic ? - m-a intrerupt Arina- Noi am vorbit in ziua ceia cu avocatul. El nu stia toate astea ?
   - Nici nu avea de unde sa stie. Furdui avea intentia sa-i spue in prezenta ta. Dar...nu a fost sa fie. Deci : Vasile sta la masa lui de lucru. Era intre douzeci si doua si douzeci si trei. Astepta sa sune telefonul. Fiind nerabdator, a incercat el sa sune, poate la aeroport- sa vada daca a decolat avionul, dar a gasit firul de telefon taiat. A luat pistolul, a chemat un taxi si a plecat la ANTRACT. Dar de ce te temi de aceia nu scapi. Banditii astea- am aratat cu capul spre Alex- te-au intilnit in aeroport. Paznicul de la restaurant a auzit ca Arina a plecat cu Mircea. Vasile era iritat si a uitat acasa agenda cu numerele de telefoane. A iesit grabit din local, a chemat un taxi si a plecat spre casa. Uite atunci, cand lua agenda de pe masa a si rasunat impuscatura. Arina, de ce nu te-a intilnit in aeroport ? Doar i-ai spus in ce zi vei veni...
  - Nu era ruta directa de la Paris, am mers pe la Londra, acolo trebuia sa astept patru ore. Am schimbat avionul si am venit mai repede. Am sunat din aerogara, dar nu a raspuns nimeni, am sunat in apartamentul sotiei, credeam ca este acolo.
  Alex si-a intins buzele intr-un zimbet.
  - Si cine e ucigasul?- intreba el.
   Nu i-am dat nici o atentie.
  - Alina mi-a zis ca Vasile e plecat cu treaba, dar o va astepta in ANTRACT, si daca nu va reusi sa vina la timp- prietenii se vor ocupa de mine, sa am incredere in ei- fata nu ma mai privea cu dusmanie.- Iata de ce Mircea mi-l recomnda pe Petru asa de insistent. Pentru tot timpul cat ma voi afla aici...sa ma folosesc de masina si serviciile lui.
  - Uite ca s-a descoperit totul, dar ca Petru a facut o gresala mare- m-a intrebat pe mine cum sa ajunga la ANTRACT.
  - Ei si ? - a zis Alex- ce ai inteles tu din toate astea ?
  - Pe urma, cand am aflat ca Petru este adjunctul lui Mircea, ma urmareau gandurile pentru ce ati aranjat tot circul asta ? Si mi-am dat seama ca spectacolula fost organizat pentru Arina. Petru...sa-i fie tarina usoara, de unde stia el cine sunt eu...Foarte repede mi-am dat seama ca Arina nu are nimic comun cu banda asta, ca este jertfa lor.
  - Nu, tu u esti Nichita, esti mai tare ca Serloc Holms, dar unde este doctorul Vatson ?
  - Asteapta, va fi ziua si va fi si panea. Nu ai rabdare sa asculti ? Totul la timpul potrivit. - l-am bucurat pe Alex. Mai departe: Mircea te-a adus pina la hotel, ti-a propus sa te odihnesti, da ? De ce nu l-ai ascultat ?
  - Nu stiu...ceva ma framinta, mi-a parut totul asa de bizar. Eram nerabdatoare sa aflu totul, taina asta nu-mi dadea pace. Am hotarit sa merg la Vasile acasa, il cunosteam bine...inca decand eram copila...El a lucrat cu tatal meu de ani de zile...
  - Si te astepta o surpriza groaznica acolo, in apartamentul lui Vasile. De ce nu ai sunat la politie? Era mai usor sa-l suni pe Alex? Ah, cum se mai veselea sufletul lui cand tu ii povesteai ca Furdui este mort si ca ucigasul este pe undeva prin preajma. Si stii de ce ridea ? Fiindca el l-a omorit pe Vasile.
   Am rasuflat din greu si m-am asezat in fotoliu.
  - Vai de mine! - a rostit Alex - Si cum am reusit s-o fac, daca in timpul asta luam cina cu Alina si cu Zgarcea?
  - Uite aici nu ai socotit prea bine, smecherule. Arina, cand ai sunat, care numar ai cules? Al lui Alex sau al Alinei ?
  - Bineinteles ca al lui Alex, de unde puteam sti ca se afla la ea ?
  - In momentul in care ai sunat Alex se afla la bucatarie, fereastra era deschisa si a auzit cum suna telefonul.
  - Si cam de ce atita entuziazm ? - a ris Alex. Cand sunt la Alina iau cu mine telefonul, apartamentele sunt alaturi...
  - Nu numai alaturi, pentru a nimeri in apartamentul Alinei nu e nevoe sa cobori, apoi sa urci la alta scara...Doar trebue sa iesi la terasa, deschizi o usa laterala si intri la tine acasa. E simplu de tot.
   Alex a tresarit.
  - Prostii, Zgarcea poate confirma ca am stat toata seara cu ei.
  - El era foarte multamit de cina si incantat de secretara lui Furdui. Are fata ceia o scoala perfecta de a seduce barbatii - ar trebui sa invatam de la ea multe lucruri in directia asta. Este o adevarata vrajitoare. Dar tu, Alex...la douazeci si trei suna telefonul. Ridici receptorul si primesti o veste importanta de la Petru- Vasile e plecat spre casa, unde va fi in cateva minute. Nu poti pierde nici o secunda. Le propui o cafea si mergi la bucatarie s-o prepari...Apoi treci in apartamentul tau, cobori in strada si in cateva clipe deschizi usa cu cheia Alinei si uite ca esti deja in asteptarea savantului...Cand a intrat Vasile- il omori cu sange rece, ii iai banii din buzunar- sa se creada ca este un furt. De ce nu ai inchis usa cand ai plecat - nu stiu. Te-a speriat cineva ? Si in cateva minute ii servesti cu cafea pe Zgarcea si Alina. Ei, am dreptate ? A telefonat Arina si tu, ca un om onet iti faci datoria de cetatean - anunti politia despre omor. Uite aici se termina povestea.
   Am ridicat paharul si am facut o inghititura buna de cogneak.
   Alex a aprins o tigara, s-a aplecat si a scos de sub teancul de ziare un revolver pe care l-a indreptat spre mine. Arina a strigat speriat si a acoperit gura cu minele. Alex a izbucnit in ras- sunt convinsa ca este nebun omul asta.
  - Multe ai aflat, femeie. Dar stii zicala : cine stie multe- traeste putin. Ce, ti-a fost rau in Franta? Ti-a fost dor de Patrie ?
  - Ai vrea sa ma omori? - am intrebat linistita. Te crezi destept? Uite eu cred ca esti un prost.
  - Si de ce crezi asa?
  - Ce vei face cu corpul meu ? Ma vei impuia ca pe o pasare ?
  - Nu, Mircea te va baga in beton. Sper ca casa in peretele careia vei fi construita sa reziste mult.
  - Mircea nu este Mesterul Manole si eu nu sunt Ana. Si care e tilcul din omorul asta ? Vasile a schimbat testamentul iar Arina nu se va marita cu tine.
  - Nu-ti bate capul...cateva injectii si va fi mai cuminte ca o mielusica.
  - Vai, ce potlogar.
  - Crezi ca ne vom opri aici din pricina unei femei, care-si baga nasul peste tot? Iar acum scoala din fotoliu si mergi la perete.
   M-am ridicat. Ce fac acei de dincolo ? Vrea Sitnic sa-si intoarca pirleala si astepata cand va impusca asta? S-au auzit pasi si deodata a fulgerat aparatul de fotografiat. Alex a intors capul si eu m-am folosit de moment, m-am repezit si i-am tras din toata puterea in timpla, nu a rezistat si s-a intins pe podea. Reporterul continua sa filmeze. Cand si-a revenit din noctaung Alex era deacum cu catusele pe maini.
  Sitnic a chemat masina si am plecat cu totii la ANTRACT. Colegul lui a ramas in apartament in asteptarea Alinei.
  
  
  32 Chear s-a sfirsit sau a pleca englezeste
  
   Am trecut cu totii prin sala restaurantului spre biroul patronului. Mircea s-a uitat la noi cu o privire, neincercand sa-si ascunda ura.
  - Ei, domnule Director, fa cunostinta cu capitanul Satnic. Prietenul tau Alex roade gratiile la politie.
  Sa spun ca fraza mea nu i-a placut - e a exagera sau a scimonosi adevarul. Cand s-a uitat la mine cu o privire...mai bine schuipa pe portretul lui Lenin. Asa un dezgust de parca ma vazuse in Piata Marii Adunari Nationale imbracata numai in chiloti.
  - Sa ma pupati in frunte, nu eu l-am omorit pe Furdui.
  - Da, stim, dar mai stim ca tu nu esti Mircea Burduf.
  A incremenit ca palit de fulger. Am intors capul spre Sitnic, care statea rezemat de perete, neintelegand despre ce este vorba. In seara asta mi-a permis sa fac totul ce mi-a trece prin cap.
  - Nu e treaba mea si nu ma intereseaza ce ai facut la Bacau, dar cred ca multe potlogarii, deaceia si te cauta interpolul. Da? Uite ca Domnul este venit tocmai de la Paris sa faca cunostinta cu tine. Ca de ce ai fugit in Moldova? E mai buna viata ca in Romania? Tu l-ai ajutat pe Mircea Burduf cu accidentul rutier? Sper ca acum vei raspunde pentru tot.
  Mihai s-a apropiat de mine si mi-a zis :
  - Eva, prietenul meu mi-a mai trimis niste informatii- mi-a intins o foae.
  " Alina Lisnic a inregistrat casatoria cu Boris Banaru la data de 7 iunie 1997 " .
  - Uite ce noutati. Acum avem si martori, care poate confirma persoana data.
  - Aga, asteapta, Alina nicicand nu ma va trada, ea imi este devotata.
  - Lasa, nu fa haz de nacaz. Ai sapat groapa altuia, acum ai nimirit singur in ea. Alina are alt barbat, mai tinar si mai aratos, nu un mos ca tine. De ce poarta acelas nume cu Alex ? Ca sa te prosteasca pe tine.
  - El este fratele ei- se infurie patronul ANTRACTULUI.
  - Asa crezi tu, intreaba-l pe Alex, repede ve-ti fi in celule vecine.
  A strins pumnii, fata i se facuse stacogie.
  - Nu ai vazit nici o data ca terasele lor sunt unite printr-o usa ? Nici nu o vei mai vedea...
  Banar-Burduf a deschis saltarul mesei, a insfacat un pistol si dintr-o saritura s-a aflat in camera de alaturi, inchizind usa in spate. Sitnic a palit-o de doau ori cu piciorul, usa s-a deschis, dar in acelas timp a bubuit o impuscatura. In ungher pe podea a cazut Alina. Prostuta de ea...ce facea aici? Mentul s-a repezit spre Banar, cu o palitura l-a culcat la podea, i-a zmuncit pistolul si i-a imbracat catusele.
   Bluza Alinei era imbibata cu sange, dar fata mai era vie, mi-a zimbit cu greu, a vrut sa-mi spue ceva dar nu a reusit. La coltul ochiului i-a aparut o lacrima si s-a cotilit pe orazul ei alb de portelan. Totul era terminat pentru fata asta frumoasa. I-am inchis ochii si i-am pus capul pe podea. M-am ridicat din genunchi. Reporterul filma intruna. Satnic a aprins o tigara si m-a intrebat:
  -Cand ai inceput a o suspecta?
  Am luat si eu o tigara- cum sa ma dezbaier de obiceiul asta prostesc cand sirul de avienturi nu se termina?
  - Iti amintesti cand v-am sunat si v-am spus sa cautati dovezi la ANTRACT ? Uite in seara ceia i-am intilnit pe Alex cu Alina plimbindu-se si le-am spus ca vreau sa-l vad pe Zgarcea si ca voi pleca intr-acolo. Numai ei doi stiau despre asta. Si au si sunat la politie sa va spue unde poate fi gasit ucigasul lui Furdui.
   Eram obosita, chear istovita. Fara sa-mi iau ramas bun am iesit afara si m-am indreptat spre casa cui ma are...
  
  
  33 Ce e o caldare cu vin la trei femei sanatoase sau promisiuni de neindeplinit
  
  
  Stateam la bucatarie pe jumatate gata...adica aghezmuite binisor...Lidia imi stergea lacrimile, ca ea nu plingea nici o data, parca e facuta din piatra...Cate lovituri, cate nenorociri, neplaceri- de baut da, bea, am vazut-o nu o singura data, dar de plins- nici o data. Si daca nu am vazut-o eu- cine sa mai stie daca plinge ori ba iubita mea Lidia?
  - Lasa, fata, lasa, nu plinge, va trece si asta. Uite cate au trecut. Si vei fi iarasi fericita, dar ce e mai important- vei fi linistita. Cu unul ca asta iti pierzi si linistea, si libertatea.
  - Da-a-aa- mugeam eu stergandu-mi nasul cu mineca bluzei - la ce bun libertatea fara el ?
  - Cum asa ? Cate nebunii mai avem a face...Si el - ca piatra de moara la gat.
  - Da ce asa mare lucru avem noi de facut ?
  - Cum - ce ? Da uite asa sa stam frumos, sa bem un pahar de cogneac ca doua femei sanatoase...apoi sa mergem la Milica, apoi sa trecem pe la Livia si sa cantam " uritica si prostuta ", apoi...
  - Nu vreauuuuuuuuuuu, m-am saturat de cogneac, de cantece, de prietene, nu mai vreau nimic...Si cuvintele le-ai incurcat.
  - Nu vreai- nu vreai. Cu ce te pot ajuta ? Imi amintesc cum plingeai cand a plecat Serghei. Ei, nu ti-a trecut ? Nu l-ai alungat singura ? Apoi ai venit nenorocita si posaca de la Paris? Spune, ti-a trecut dragostea pentru Paul?
  - Nu, nu mi-a trecut...- Mi-am amintit deodata ca il iubeam pe Paul. Atunci de ce pling? De cine am nevoe in clipa asta ? De care Barbat ? Nu stiu...de Dragoste. - Si de ce mama dracului ai inceput a-mi numara barbatii ? De ce nu-i ai pe ai tai ? - m-am rastit la prietena suparata. Pe cine m-am suparat ? Pe ea sau pe mine ? Pe cogneacul baut, el ma face agresiva si nebuna.
  - Nu-I numar pe ai mei ca nu-i am si nu i-am avut nici o data. Uite cate lucruri frumoase sunt in jur, de ce ar trebui sa ma complic cu un barbat? Tie iti place sa suferi - vas y.
   Cineva batu la usa, dar noi plingeam la bucatarie, adica plingeam eu, iar Lidia tot turna in pahare. Ea, totus a auzit si a deschis usa.
  - Ah-la-la, a sosit, unde, unde mergi, Omule ? Cine te-a chemat ?
  - Laissez moi passer - barhatul vocii frantuzesti ma trasni in urechi- vreau sa-i vorbesc, unde e Eva ?
  - Ce ciripesti aici ? Nu inteleg nimic, am avut nota doi la franceza...Lidia ii impingea un pahar cu cogneac, iar francezul il tot da la o parte si incerca sa treaca in bucatarie.
  Chiar asa, vreau sa vad pe acel ca va trece pe linga maina Lidiei, cand ea vrea sa bee si nu are cu cine...
  - Nu e numaidecat sa-i vorbesti, bea ce ti-am turnat si pleaca. Uite noi vom termina cogneacul asta si apoi vom incepe a te uita , sper sa fie cu succes. Si...intr-un ceas bun- mai zise prietena si a dat paharul peste cap.
   Jean- Michel ne privea inebunit - parca a mai vazut el vre-o data cum se bea pe la noi ? In Franta pot sta cu un paharut ca un degetar trei ore si tot gusta din el...
  - Noi suntm doar niste femei slabe- ii lamurea Lidia mai departe...bune sau rele- astea suntem...Iar tu- asa de pozitiv- pleaca in tara ta si nu ne strica ca noi cunoastem calea cea dreapta...
  - Eva- rosti el naucit- ce vrea femeie asta, nu inteleg nimic.
  - Ce sa vree ? Iti lamureste ca noi suntm niste femei slabe...
  - Ce-e-e ? Slabe ? Sa beai cu cana vodca - femei slabe ?
  - Nu e vodca- noi vodca nu bem.- I-am spus calm si politicos, dupa parerea mea, demonstrindu-i educatie, ca sa inteleaga ca sunt o femeie cultivata si inteligenta. Si nici nu am icnit.
  Lidia a intrat in odae sa-si caute geanta, bolborosind :
  - Daca asa vreai tu...va cum vrei, tie sa-ti iasa...acum voi merge singura la Milica- ce-mi place mie la Lidia- nu ma invata sa traesc. Daca poate- ma ajuta cu bani, daca nu- ma lasa in pace.
  - Hai, ajunge...mergi si te spala. Vreau sa-ti vorbesc. In cateva ore trebue sa plec la aeroport.
  -Da ? Deja ? Si ce ai vrea sa-mi spui ?- Eram gata sa izbucnesc in plins. Nu eu. Cogneacul baut isi vroia eruptia. Cel mai bun lucru ar fi fost sa ies din odae cu capul sus si sa-mi pastrez ultimile farime de mindrie, dar dracusorul cela se veselea in mine, nici decum nu vroia sa asculte mintea mea.
   Mi-ai zis ca vreai sa ma saruti...eu te-am crezut.- i-am aruncat unul din zimbetele mele, repetat de atitea ori in fata oglinzii, care dupa parerea mea trebuia sa-l dee gata si daca nu cade la pamint- sa alerge chear acum sa cumpere un buchet de trandafiri rosii intunecati. Are imaginatia buna si trebuia sa priceapa ce-mi place mie. Sa vede ca mi-am facut iluzii cu zimbetul asta...S-a uitat la mine cu ochi de doctor in psihiatrie, care vroia sa-mi zica ca boala progreseaza. S-a apropiat si m-a sarutat pe frunte.
  - E bine asa ?
  Am trintit usa cu ciuda, cautam sa imbrac ceva sa ies afara. Dar vroiam sa arunc un bolovan in fereastra sau si mai bine - in mutra lui lapte-cu-cafea. Uite ca exrteriorul meu nu mai actioneaza asupra barbatilor...Sau asta e de piatra ? Sau are alte gusturi. Ce sa fac acum ? Sa trag un bocet sau sa-l arunc din cap ? Nici una si nici alta nu ma aranja, cel mai bine e sa ma apuc de lucru. Dar el e aici, mi-a luat blana din maina si m-a asezat in fotoliu.
   - Eva, trebuie sa plec. Imi pare rau ca ne dispartim astfel, dar am sa te sun si vom vorbi.
   - Stiu eu cum sunati si cum veniti...toti sunteti la fel.
   - Nu stiu cum sunt altii... Eu iti spun...ca-mi esti draga. Am vrut sa-ti spun asta de cand te-am vazut intrind in birou la seful tau. De parca m-a strapuns un fulger...
   - Un fulger ? Unde ? In ce loc te-a strapuns ? - am intrebat cu o curiozitate lacoma, uitind de inteligenta mea.
   - In cap- mi-a raspuns el neintelegand intrebarea...
   - Dar pe mine...pe mine m-a transit in burta, uite aici- am zis si am rosit.
   Femeile sunt proaste si din solidaritate cu ele - m-am prostit si eu- sa fiu in rand cu toate sau chear in frunte, fiindca toata viata am fost lider...
  Gata, nu mai beau. Promit.
  Inainte de plecare a vrut sa ma sarute inca o data pe frunte ca pe o copila neascultatoare. Si eu, nerusinata de mine, m-am inaltat brusc pe virfurile degetelor si am intins buzele...
   La cateva minute dupa ce a plecat, nici inca nu-mi revenisem de la sarutul lui, in casa a intrat val- virtej Lidia, de parca sta afara si astepta sa plece oaspetele meu.
  - Ti-a plecat francezul ?
  - A plecat- am schincit eu.
  - Si ce ti-a spus ?
  - Ce sa-mi spuna? L-am sarutat.
  - Atunci sa stii ca va mai veni...te-a cauta toata viata. Sarutul unei femei cand este in stare de ebrietate costa mult...E sincer, descointeresat si de aia foarte dulce...Si daca nu mai ia in seama mirosul de cogneac...
  
  34 Craciunul pe vechi sau totus cafea cu lape ?
  
   Era seara tirzie. Afara iar ningea si-mi acoperea geamurile cu fulgi mari si mitosi. Crengile,suferinde de artroza ma sacaiau la fereastra.
  Gandurile ma impinzeau. Ce sa fac mai departe ? Cu ce m-am ales la virsta mea ? Sa plec la Paris ? Ce sa fac acolo ? Sa ramin aici ? Ce sa fac aici ? Bani imi mai ramasese-ra din ce mi-a trimis Vasile. Aveam o slujba.
  Mi-am turnat martini si am deschis televizorul. Programul cinci- France, decand m-am intors acasa doar acest program priveam. Imi era dor de cantecele franceze, de filmele si de ARTE.
  A sunat cineva la usa. Serj si-a ciulit urechele, apoi a dat din coada, semn ca este cineva bine cunoscut. Trebue sa-l invat a deschide usa... In casa a navalit buluc toata agentia lui Vlad, batind din palme si strigand. Mai erau si alte personaje: Arina m-a strins in brate si m-a sarutat.
  - Nu gandi rau despre mine, te rog.
  Nu, si de ce as face-o ? Cu atit mai mult ca prietenul meu Mihai te maninca din ochi...
  Vlad tinea in mina doua sticle cu sampanie, mi le-a intins, iar el a luat din mina lui Satnic o vodca, caci nu-i placea sampania...dar cui place bautura asta ? Doar icnesti de la ea si nici un folos. Iurie isi tinea minele pe umerii Vioricai si fata era fara rigla ei...O imblinzise ? Of, iar betie...
  - Ei, ce v-a adunat pe toti impreuna ? Cu ce ocazie ?
  - Cuuuuuuuuuuum, Azi e Craciunul la ortodoxi, fato !
   A sunat telefonul- sa sune, ca nu ma intereseaza. Am strins pe masa tot ce aveam in frigider- nu mare lucru, dar am adaugat ceia ce au adus oaspetii mei. Si am ramas multumita- masa impresiona...
  Telefonul suna fiecare sfert de ora. Vald mi-a zis:
  - Ma inebuneste telefonul asta, nu raspunzi ?
  Le-am facut din deget sa mai coboare vocile si am ridicat receptorul :
  - Salut, c"est moi, Ivan Mihailovici...
  -
  
   35 Sigur ca va mai urma sau sau va da Domnul ziua , va da si ...noaptea ? painea ? dragostea ? Viata !!!

: 7.00*4   :

, ArtOfWar , email artofwar.ru@rambler.ru
() ArtOfWar, 1998-2011